Una dintre cele mai mari provocări ale actului medical reușit este tratamentul ambulatoriu, care implică o rețetă cu un tratament ce trebuie urmat cu strictețe. Pastilele trebuie luate la ore fixe, nu la fără un sfert sau la și jumătate, ci strict după cum spune medicul. Modul în care se ia medicația este vital pentru reușita terapeutică. La fel de important este ca medicamentul prescris de doctor să fie unul și același cu medicamentul înghițit de pacient.

Extraordinar de gravă este o situație din ce în ce mai des întâlnită, aceea în care farmaciștii își permit, cu degajare și inconștiență, fără să se gândească la repercusiuni, să schimbe prescripția medicului cu de la sine putere și să înlocuiască tratamentul ales de doctor cu un altul „mai bun”, „mai ieftin”, cu unul de care farmacistul spune „merge mai bine la această boală”. Câți pacienți n-au trecut prin această situație? Îmbrăcată frumos, în straiele intențiilor bune, de a face bolnavului o economie financiară, sau rezolvarea terapeutică mai rapidă, manevra țintește, de fapt, strict interesele financiare ale farmacistului.

Ne întoarcem la „Sic volo!”

Un medic oncolog din cadrul Institutului Fundeni ne-a explicat ce înseamnă înlocuirea unui singur medicament, cu altul mai ieftin sau „mai bun” de către farmacist: „De puțini ani, în medicina românească a fost introdus tratamentul de management al durerii. Asta înseamnă un cock-tail medicamentos foarte atent alcătuit, din substanțe speciale cu gramaj exact și neînlocuibile. Orice fel de adaugire, schimbare sau abatere de la rețetă duce tratamentul la nulitate. Iar asta se întâmplă extrem de des, din cauza acestor farmaciști, să le zicem așa, zeloși, care spun că vor să facă un bine pacientului prin schimbarea unui medicament cu un altul generic”.

„Acesta este unul dintre motivele pentru care rog pacienții să vină la control având asupra lor tratamentul medicamentos în curs. Da, verific ce scrie pe cutii! Și pe rețete am ajuns, atât eu cât și mulți alți colegi, să scriem „Sic volo!” (L.lat. așa vreau) pentru a fi siguri că acea rețetă este respectată întru totul”, ne-a mai explicat un medic dermatolog din Capitală.

I-au tăiat rețeta și i-au făcut legătura cu un alt medic

Pe principiul „dacă nu ar fi, nu s-ar povesti”, jurnaliștii EVZ au ajuns în fața unui caz concret de trafic cu pacienți. O farmacie cu renume, în loc să-i elibereze unei paciente medicamentele prescrise de medicul curant, a anulat rețeta și a trimis clienta către un medic cu cabinetul situat în imediata vecinătate, un etaj mai sus. Din nefericire pentru cei de la farmacie, au dat fix peste soția unuia care cunoaște la perfecție ce și cum. Este vorba despre eminentul chirurg dr. Florin Chirculescu, șeful secției de chirurgie toracică a Spitalului Universitar de Urgență din București.

În urma incidentului, acesta a depus o plângere la Colegiul Medicilor Farmaciști. În ea a explicat, pe îndelete, cum un pacient, soția sa, a fost transformată în ținta unor interese meschine.

„(…) Un chirurg BMF (n.r. buco-maxilo-facială) i-a prescris soției mele o rețetă pentru lichenoral. Menționez că diagnosticul a fost stabilit în urmă cu 20 de ani, la Clinica de Dermatologie Colentina, prin biopsie, și că, în tot acest timp, soția mea a beneficiat de un tratament topic bazat pe o rețetă magistrală. Această rețetă a fost preparată, în toți acești ani, la farmacia Urgent Farm. În urmă cu un an, farmacia s-a mutat la numărul 5, pe aceeași stradă, fiind găzduită într-o clădire în care se află și cabinete medicale, toate aparținând firmei Urgent Med. Revenind la sesizare, la o oră după ce am primit prescripția, m-am prezentat la farmacia Urgent Med, unde mă adresam de obicei. Rețeta mi-a fost primită și, fiind vorba de o magistrală, am convenit să mă reîntorc a doua zi pentru a o ridica. După numai o oră, însă, am fost sunat de domnul doctor Bogdan Bănică, chirurgul BMF care făcuse prescripția, domnia-sa informându-mă că a fost sunat de doamna doctor Ioanina Părlătescu, de la catedra de Patologie Orală, care, la rândul dumneaei, fusese informată de personalul de la Urgent Med că mă prezentasem la dumnealor cu rețeta menționată. Deși nu cunoștea pacienta, doamna doctor și-a exprimat dorința de a o examina, motivând că rețeta prezentată la farmacie este depășită și că dumneaei poate să prescrie un tratament „la zi”. Situația mi-a ridicat semne de întrebare, legate de felul în care doamna doctor Părlătescu aflase de rețetă și de diagnostic, dar, cu toate acestea, am cerut numărul dumneaei de telefon și am sunat-o, stabilind, de principiu, o consultație. Doresc să subliniez că doamna doctor m-a întrebat, încă de la începutul convorbirii, dacă doresc ca soția mea să fie examinată de dumneaei, și că eu i-am dat un răspuns pozitiv.

A doua zi, însă, mi-am pus tot mai multe întrebări, apropo de modalitatea în care doctorița Părlătescu aflase informații legate de diagnosticul soției mele, astfel încât am hotărât ca, înainte de toate, să mergem la farmacie ca să ridicăm unguentul. Farmacia nu-l preparase, însă, și, mai mult decât atât, anulase rețeta prescrisă de domnul doctor Bogdan Bănică, astfel încât, s-a ajuns în situația absurdă în care sunt în posesia a două rețete prescrise de dr. Bănică, amândouă cu aceeași prescripție, prima din ele fiind onorată de farmacia Urgent Med, iar cea de-a doua fiind anulată, pe motiv că, citez, „nu e bună parafa”. La întrebarea de ce nu e bună o parafă, care, anterior, fusese acceptată, am primit răspunsul că rețeta trebuie parafată de un medic din specialitatea de patologie orală. Doresc să atrag atenția că magistrala nu conține substanțe deosebite, lucru pe care-l veți putea constata din rețetele pe care le atașez acestei sesizări. Totodată, alături de rețeta „tăiată”, personalul farmaciei Urgent Med mi-a oferit un bilețel cu adresa Policlinicii de Stomatologie din strada Eforiei. Situația ni s-a părut improprie, și, prin urmare, am contramandat consultația pe care o angajasem cu o zi înainte.

În context, îmi pun următoarele întrebări:

● Este legal/etic ca un farmacist să-l informeze pe un medic, care nu are nici o legătură cu un pacient, despre diagnosticul și prescripția care i-au fost făcute pacientului respectiv de un alt coleg?

● Este legal/etic ca un medic să-și sune un coleg, solicitând informații legate de un pacient pe care colegul respectiv l-a examinat, deși pacientul nu a solicitat acest lucru?

● Este legal/etic ca un farmacist să accepte prepararea unei magistrale uzuale, pe care apoi să nu o elibereze, pe considerente legate de numele celui ce parafează prescripția?”, a scris chirurgul în plângerea înaintată către Colegiu în luna martie a acestui an.

Abia la începutul lunii iunie a primit un răspuns din partea Colegiului Farmaciștilor din București, sec, în care i se spune de la obraz să se apuce de studiat legea.

Răspuns: Nu ne-ați dat numele farmacistului!

Deși a oferit toate datele necesare pentru a afla, pe cale legală, numele farmaciștilor care și-au bătut joc de un pacient, Consiliul a considerat că adresa unității, data și ora la care s-au petrecut evenimentele nu sunt suficiente. „Comisa de disciplină a analizat sesizarea și a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 120 al. 1 din Statutul Colegiului Farmaciștilor din România și anume nu sunt specificate numele și prenumele farmacistului împotriva căruia se adresează plângerea”. Mai departe, întrebările chirurgului au primit ca răspuns trimiteri la diverse articole din Codul Deontologic al Farmacistului și chiar redirecționat către Consiliul Medicilor Dentiști sau Consiliul Medicilor din România. Formularea este chiar așa „CMD sau CMR”. Totodată, dr. Chirculescu a adresat plângerea de mai sus consecutiv către toate aceste entități profesionale. Toate au arătat cu degetul una spre cealaltă. În concluzie, e de dorit să vă feriți de aceste „bune intenții” nedovedite ale farmaciștilor și să urmați indicația „Sic volo!” din rețeta medicului curant.

Te-ar putea interesa și: