Acum 29 de ani, Petre Roman spărgea mitul avut de români despre politicieni, mit întărit timp de 50 de ani, de la Petru Groza încoace, de fețele demnitarilor, ce păreau căzute de pe basoreliefurile proletcultiste.

Tânăr, energic, elegant, educat, Roman a cucerit rapid inimile românilor. În 1990, se spunea că în timpul unei vizite la întreprinderea APACA, țesătoarele entuziasmate ar fi scandat ”Nu vrem bani, nu vrem valută, vrem ca Roman...” Acum pare căzut în uitare. Pe lângă știrile juridice, trimiterea în judecată în dosarul Mineriadei din 1990 sau punerea sub învinuire pentru Revoluție, singura știre despre el din ultimul timp este că PNL s-a lepădat de el, spunând că nu l-a găsit pe listele de membri. După ce a pierdut Palatul Victoria, în timpul Mineriadei violente din octombrie 1991, Roman a încercat să revină în politica mare, dar cea mai mare poziție a fost cea de ministru de Externe în Guvernul CDR.

Fiu de ilegalist, Walter Roman, care a și luptat în Războiul Civil din Spania, premierul de după Revoluție a spus că a aflat numele real al tatălui său, Neulander, de la Corneliu Vadim Tudor. Prietenia lui Walter cu primul primministru comunist, Petru Groza, a făcut ca Groza să-i fie naș de botez lui Petre Roman.

 

Cum s-a alcătuit primul Guvern Petre Roman

În cartea „Interviuri după Revoluție”, Petre Roman i-a descris lui Alex Mihai Stoenescu modul în care a fost alcătuit primul Guvern, după 26 decembrie 1989.

„Înainte de toate, mă sfătuiam cu Mihai Drăgănescu, cu care aveam o relaţie deja personală. Eu l-am propus viceprimministru. Drăgănescu era un om de o mare capacitate, este încă, şi un om de o onestitate absolut totală şi care a avut curajul să scrie unele lucruri împotriva curentului ceauşist. Fără să fie un disident, să ne înţelegem. Aceşti oameni lucraseră cu el în materie de informatică. El era preşedintele comisiei de informatică şi el organiza întruniri, se lupta mult pe tema asta, că România este în mare pierdere… Vătăşescu era directorul IPRS Băneasa, Stoica era la Cluj, îi ştia, erau oameni pe care îi ştia foarte bine, mi i-a recomandat şi eu i-am acceptat imediat. Am avut o problemă la Finanţe, unde era Păţan. Păţan a venit şi a spus…. Eu am întrebat cine e cel mai bun şi am avut informaţii de peste tot că Păţan e de departe cel mai bun. Ulterior am aflat, de exemplu, că Păţan a intrat de 17 ori la Nixon, ca ministru al Comerţului şi ca ambasador. Asta spune ceva. Şi el vine şi spune: „Domnule Roman, nu mă puteţi pune ministru“. „Ştiu că nu te pot pune ministru, dar tu eşti om care ştie cel mai bine situaţia financiară reală a ţării. De ce eşti tu ministru aici?“ Spune: „Catastrofa era aşa de mare, că Ceauşescu m-a rechemat din Cehoslovacia – era ambasador în Cehoslovacia –, ca să repar. Dar vă propun o formulă: numiţi-l prim-adjunct pe Stolojan, pentru că ăsta este un băiat priceput, un om care a muncit mult“. Nu mi-a spus că ar fi genial, ci că este un băiat care a muncit mult. „… şi eu rămân acolo interimar“. Şi aşa a fost. A mai fost un interimat, al lui NiculescuMizil. Nu era un minister important, era la Centrocoop, sau cam aşa ceva. A rămas până a fost arestat”.

 

La Aprovizionare…

Asta era o reţea care furniza alimente, unica structură rămasă viabilă, absolut necesară. Iliescu insista că Mizil este un foarte bun organizator, ceea ce chiar aşa a şi fost. El a rămas interimar până când a fost arestat.

Au fost două numiri bune, corecte.

Dar în materie de instituţii de forţă, eu aici n-am avut un cuvânt de spus.