În Marea Britanie, cuplurile care au renunţat să mai caute un loc de muncă şi trăiesc din ajutor social sunt copiate fidel de urmaşi.
Şase milioane de britanici trăiesc în familii în care nimeni nu are serviciu, ajutoarele de la stat fiind unica lor sursă de venit, relatează „Daily Mail“.
Familia lui Sue McFadden are însă o caracteristică aparte: de trei generaţii, nici măcar un membru al acesteia nu mai munceşte. Sue McFadden (54 de ani) locuieşte împreună cu fiicele sale, Theresa (34 de ani), Debbie (32 de ani) şi Tammy (24 de ani), şi cu nepoţii, Kyle, Clayton, Tyler, Courtney, Jodie şi Lucas, într-o casă cu trei dormitoare, care le-a fost repartizată de Consiliul local din Ellesmere Port. Cei zece McFadden, porecliţi de vecini „Neruşinaţii“, primesc ajutoare sociale anuale în valoare de 32.000 de lire sterline (40.400 de euro).
Sue McFadden este însă nemulţumită. „Cer consiliului o casă cu zece dormitoare. Avem nevoie de mai mult spaţiu. Este îngrozitor atunci când copiii se ceartă între ei“, spune Sue. Ea se plânge că oamenii nu înţeleg cât de greu este să ai grijă de o asemenea familie. „Cum ai putea să mergi la lucru cu toţi aceşti copii acasă? Localnicii ne numesc milogi şi acest lucru este atât de nedrept“, susţine femeia.
Lene ereditară
Jean Thompson (66 de ani) nu mai munceşte de peste 40 de ani. Jean trăieşte împreună cu soţul ei, Glyn, un instalator pensionar, în oraşul Neath, şi au împreună trei copii adulţi, dintre care doi nu lucrează.
Femeia a renunţat la şcoală la vârsta de 15 ani şi a lucrat, pentru scurt timp, într-o ţesătorie, după care a preferat să trăiască din ajutorul social. „Chiar şi când copiii mei s-au făcut mari nu m-am mai întors la muncă, pentru că nu am dorit“, spune Jean Thompson.
Fiul ei, Steven Martin, a încheiat şi el rapid socotelile cu şcoala şi nu mai munceşte de aproximativ 12 ani. Nici partenera lui, Donna, nu are serviciu. Conform „tradiţiei“, fiica lui Steven, Jessica, a renunţat şi ea la şcoală.
EXPLICAŢII
De la părinţi pleacă totul
Potrivit psihologului Claire Halsey, obiceiurile şi valorile promovate de părinţi influenţează decisiv modul de viaţă al descendenţilor acestora. „Dacă părinţii apreciază munca, este mult mai probabil ca şi copiii lor să o facă“, subliniază Halsey. Dar în cazul în care nu îţi vezi părinţii trezindu-se dimineaţa, îmbrăcând-se şi plecând la lucru, ca adult îţi va fi mult mai dificil să te obişnuieşti cu rutina şi disciplina pe care le presupune un loc de muncă, explică psihologul. Astfel, te vei adapta mult mai greu într-o firmă unde trebuie să te supui autorităţii angajatorului sau superiorilor ierarhici.