Evoluţia bolii Alzheimer poate fi încetinită prin prevenţie şi acţiune asupra factorilor de risc precum bolile vasculare, cardiovasculare şi cerebrovasculare, a declarat astăzi prof. dr. Ovidiu Băjenaru, preşedintele onorific al Societăţii de Neurologie din România. La ora actuală, mai bine de 300.000 de persoane suferă de demenţă de acest tip.
„Un aspect particular asupra căruia putem să acţionăm tocmai pentru a preveni nu sunt mecanismele bolii, ci factorii de risc. Pentru că această boală recunoaşte o serie de factori de risc, dintre care unii modificabili, şi mă refer aici la factorii de risc metabolici şi vasculari. Trebuie să spunem că diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, obezitatea şi toţi ceilalţi factori de risc - fibrilaţia arterială, bolile cardiace - sunt în egală măsură factori de risc pentru boala coronariană, pentru accidentul vascular şi cerebral şi pentru grăbirea manifestărilor clinice ale bolii Alzheimer„, a precizat Băjenaru cu ocazia celei de a 7-a Conferinţe Naţionale Alzheimer 2017. El a subliniat că trebuie identificaţi aceşti factori de risc cu mult înainte ca boala să ajungă în stadiul de demenţă. „Ce putem face astăzi este să ne ducem mult în faţă, în perioada în care boala nu a ajuns în stadiul de demenţă şi să identificăm aceşti factori de risc şi să îi tratăm corect, pentru că avem şansa să prevenim ca pacientul să ajungă să se manifeste în stadiu demenţial, iar dacă da asta să se întâmple mai târziu. Noi, de fapt, nu tratăm boala, ci bolnavul care are boala Alzheimer şi care de regulă nu are numai această boală, are multe co-morbidităţi - mă refer la bolile vasculare, cardiovasculare şi cerebrovasculare", a susţinut Băjenaru. La rândul său, preşedintele Societăţii Române Alzheimer, prof. dr. Cătălina Tudose, a spus că o familie care ar dori să ajute o persoană cu boală Alzheimer ar trebui să ştie ce vârstă are aceasta, care sunt bolile de care suferă, să existe o evaluare a stării de sănătate, făcută de un medic de familie. „Dacă există co-morbidităţi, ar trebui ca alţi specialişti - un cardiolog, un neurolog, un oncolog, un diabetolog - să regleze problemele somatice, pentru că nu se începe evaluarea cognitivă cât timp toate aceste cauze, patologii care pot genera deficit cognitiv, nu sunt reglate. După aceea, trebuie căutat un specialist care are abilitatea de a pune un diagnostic de tulburare neuro-cognitivă, respectiv un psihiatru, un neurolog, un geriatru. Ideal ar fi ca primul diagnostic să fie făcut în centre unde există această echipă multidisciplinară", a spus Tudose. Prof. dr. Alexander Kurz, director proiect Danubian Network for Dementia Education and Care (Germania), a afirmat că nevoile pacienţilor se schimbă pe parcursul evoluţiei bolii şi toate măsurile care trebuie luate trebuie să bifeze bunăstarea pacienţilor - fizică, emoţională, dar şi partea socială -, ei au nevoie de înţelegere, sprijin şi respect. „În fazele incipiente ale bolii este nevoie de stimulare cognitivă a pacientului, adică pacientul trebuie să îşi păstreze creierul în activitate şi trebuie să aibă parte de activitate fizică în măsura în care se poate. De asemenea, pacienţii trebuie să aibă o ocupaţie, să simtă că sunt în continuare importanţi în viaţă. Au nevoie şi de sprijin din partea unor persoane care sunt în aceeaşi situaţie. În fazele mai avansate ale bolii, pacienţii au nevoie de sprijin pentru a gestiona simptomele legate de comportament şi au nevoie să se dezvolte în mediul adecvat nevoilor lor”, a subliniat Alexander Kurz. Potrivit prof. dr. Cătălina Tudose, la ultima estimare s-a constatat că ar exista în jur de 300.000 de persoane care suferă de demenţă de tip Alzheim
Recomandările noastre
