20) Puterea de calcul utilizată pentru științele vieții e de zilioane de ori mai mică decât cea pentru rețele sociale și pornografie. Resursele asemenea.
Mai sunt multe astfel de mici chestii, tot atâtea paradoxuri sinucigașe, lesne vizibile dacă gândești limpede și extras din agitația eternei căutări a confortului -boala zilelor noastre-. Eu sunt un norocos, pentru că tata, dotat cu un extraordinar simț al măsurii, moștenit de la bunicul meu, supraviețuitor la Stalingrad și uluitor prin rezistența sa mentală, m-a învățat de mic o chestie fundamentală, pe care societatea noastră a ignorat-o, până azi:
“Dane, condu-ți viața după deviza “est modus in rebus”! Să nu fii sclavul nimănui, nici măcar al propriilor tale plăceri”.
El nu mai știe când mi-a spus asta (când mergeam la Mureș, printre brazdele proaspete ale câmpului ce despărțea gara din Săvârșin de râu) dar a rămas linia călăuzitoare a vieții mele, chiar și în zilele pe care le începeam la Chișinău, luam micul-dejun la Viena, continuam cu un meci la Wimbledon și încheiam cu un spectacol de balet și dineu japonez la Paris.
Paradoxal, virusache ăsta nașpa e o catastrofă mult mai mică decât mă așteptam și, după ce ne vom fi numărat morții, e momentul să înțelegem că sensul vieții noastre pe Pământ e mult mai înalt decât căutarea unui efemer și veșnic-insuficient confort. Să-i lăsăm în plata Domnului pe exaltații care luptă războaie minore, dar prin isteria lor ocupă spațiul public care ar trebui rezervat deliberărilor serioase, iar noi, cei cărora Natura ne-a oferit darul rațiunii, să ne ocupăm de cele importante și să-i ajutăm pe cei mulți, dar mai puțin norocoși, să ne urmeze. Sperând că pumnii încasați acum sunt suficient de puternici ca să-i trezească pe cei pierduți în vraja cotidianului ludic, dar, pumnii, prea slabi ca să ne doboare.
Pentru că încă mai avem resursele să renaștem, și noi ca români, și noi ca Europă unită. Dar pentru asta mai trebuie să avem și norocul unei generații de lideri adevărați și înțelepciunea de a-i identifica. Iar pentru ambele avem nevoie de un singur lucru: să gândim cu capul nostru.
Hai, oameni buni, curaj! Stăm acasă cu cei dragi, ne punem pe picioare și o luăm de la capăt! Să putem continua, aici pe Pământ, lucrurile superbe începute de cei pe care îi vom pierde în această încercare grea, dar nu de netrecut!”
Recomandările noastre
