Cel mai mare experiment fizic din toate timpurile a început ieri, la peste 100 de metri sub pământ, la graniţa dintre Franţa şi Elveţia.

Prima încercare, prima reuşită Există însă câteva întrebări fără răspuns la care cercetătorii speră ca experimentul să ofere cheia. O rază protonică a fost lansată, astăzi, în interiorul acceleratorului de particule, cercetătorii de la Organizaţia Europeană pentru Cercetări Nucleare urmând să înregistreze şi să interpeteze datele obţinute.

Astfel, prin mişcarea circulară a razei de particule în cadrul tunelului subteran cu lungimea de 27 de kilometri se urmăreşte determinarea unor reacţii fizice neobservate de ştiinţă până acum.

La finalul acestei prime etape a experimentului, specialiştii de la CERN declară că au înregistrat un prim succes.

Acceleratorul Large Hadron Collider (LHC) va ciocni două fascicule de particule la viteze foarte mari şi va recrea astfel condiţiile existente în Univers în primele momente de după Big Bang. Ambiţia LHC este de a găsi o mare teorie care să explice toate fenomenele fizice din natură, se arată în ediţia electronică a BBC. "Particula lui Dumnezeu"

Unul dintre principalele obiective ale experimentului este să detecteze "Particula lui Dumnezeu", cunoscută sub numele ştiinţific de bosonul Higgs. Deşi ele nu au fost până acum observate de nimeni, cercetătorii cred că particulele Higgs se află la originea maselor tuturor corpurilor din Univers.

Energia şi materia întunecată

Toată materia pe care o putem vedea în Univers (planete, stele şi galaxii) alcătuieşte numai 4% din câtă există de fapt. Restul este reprezentat de energie întunecată (70% din Cosmos) şi de materie întunecată (26%).

Energia întunecată nu poate fi obsevată direct, dar ea este cea responsabilă de creşterea vitezei de expansiune a Universului. La rândul ei, materia întunecată nu poate fi observată decât indirect deoarece ea nu emite şi nici nu reflectă suficientă lumină pentru a fi văzută. Dar prezenţa ei poate fi dedusă prin efectele sale asupra galaxiilor şi asupra clusterelor (roiuri de galaxii).

Practic însă, fizicienii nu ştiu nimic sigur despre energia şi materia întunectă şi aşteaptă să găsească mai multe răspunsuri mâine.

Ce s-a întâmplat cu antimateria?

Fiecare particulă de materie obişnuită îşi are propria antiparticulă. Materia şi antimateria au aceeaşi masă, dar sarcină electrică opusă. Când o particulă obişnuită întâlneşte o antiparticulă, cele două dispar într-o undă de lumină, iar masa lor este transformată în energie. Se spune că cele două se anihilează reciproc. Însă cercetătorii cred că în timpul Big Bang-ului au fost produse cantităţi egale de materie şi antimaterie. Astfel, se naşte întrebarea de ce cele două nu s-au anihilat în totalitate după naşterea Universului. El e compus acum aproape în totalitate din materie obişnuită, iar cercetătorii vor să afle ce s-a întâmplat cu antimateria.

Noi dimensiuni şi lumi paralele

În afară de cele patru dimensiuni pe care le cunoaştem deja, teoria stringurilor susţine că există încă şase. Dacă ele există cu adevărat, LHC ar putea fi primul accelerator care să le detecteze experimental. La energii foarte mari, cercetătorii ar putea să vadă particulele mişcându-se între lumea noastră şi aceste ipotetice alte dimensiuni. De exemplu, ei ar putea vedea cum particulele dispar brusc într-una dintre aceste dimensiuni.

Acestea sunt, în linii mari, enigmele specialiştilor. Voi la ce întrebări aţi vrea să vă răspundă experimentul de la Geneva?

Citiţi şi:

Sfârşitul lumii se amână un pic "100 de români lucrează la experimentul secolului"