Despre taximetriștii bucureșteni circulă numeroase legende, cele mai multe despre țepele pe care le trag turiștilor care vin în Capitala României. Săptămâna trecută am realizat că ei sunt mici copii, pe lângă cei din Bilbao, Spania, care au reușit să mă taxeze cu aparatul pornit 47 de euro, pentru două curse care nu au avut mai mult de 5 kilometri fiecare.

În urmă cu câțiva ani taximetriștii din Bucu rești deveniseră aproape o problemă națională din cauza sumelor exagerate pe care le cereau turiștilor străini care ajungeau la Otopeni. Așa că s-au făcut eforturi pentru a intra în lumea civilizată cu această activitate și, acum, pe principalul aeroport al țării există automate de la care îți poți comanda o mașină cu prețul afișat.

Aparatul de taxat pornește de la 8 euro

Dar să vedem cum este în lumea civilizată a Vestului cu taxiurile. Săptămâna trecută am avut o deplasare în Bilbao. Avionul a aterizat la ora locală 23.00 și, până am ieșit din aeroport, a trecut de miezul nopții. Autobuzele nu mai circulau, așa că singura variantă este un taxi. Șoferul îmi spune că mă costă între 20 și 25 de euro cursa, pe aparat, în condițiile în care nu are niciun tarif scris pe ușă. Văzusem pe hartă că hotelul este în imediata apropiere a aeroportului, la mai puțin de 5 kilometri îmi arată Google, așa că sunt contrariat. Toate mașinile sunt de la aceeași firmă așa că de nevoie, dar și din curiozitate, mă urc întrunul. După ce pornește, observ că aparatul de taxat începe de la 8 euro. Îl întreb pe taximetrist cum e posibil, dar surpriză: îmi spune că nu vorbește engleză, deși până atunci se înțelesese perfect cu mine. Până la hotel aparatul taxează 22 de euro.

FOTO: Autobuzele care fac legătura cu orașul vin la fiecare 15 minute

Recepționerul minte că nu circulă autobuzele, doar pentru a chema un taxi

La hotel îi povestesc recepționerului întâmplarea și zâmbește: nu poate comenta pentru că firma de taximetrie și hotelul au același patron. Întreb ce autobuz pot lua dimineața către aeroport, dar îmi spune că la ora la care plec eu, 6 dimineața, transportul public nu funcționează. Evident, singura soluție rămâne un taxi. Numai că, în taxiul de întoarcere, aparatul pornește de la 10 euro. Nu are rost să mă mai agit, are muzica dată tare și orice întreb se face că nu aude. Dar surpriza abia acum urmează: imediat ce plecăm din fața hotelului observ că autobuzele funcționează. Ba mai mult, la aeroport observ că vin din 15 în 15 minute. Nici nu mai contează că taximetristul îmi cere 25 de euro pentru această cursă. Adică am plătit pentru transferul aeroport-hotel și retur 47 de euro, aproape la fel de mult ca pe o noapte de cazare. Realizez că sunt în Bilbao, Spania, în vestul civilizat al Europei și că un recepționer a mințit că nu circulă autobuzele doar pentru a chema un taxi care suprataxează de la o firmă care are același patron ca și el.

Umflă prețul unei curse de trei ori

Pe site-urile firmelor de taxi din Bilbao sunt afișate și tarifele, iar o cursă începe de la 1,85 euro și costă 0,74 euro/km ziua și 0,99 noaptea. Ceea ce înseamnă că o cursă ca aceea pe care am făcut-o eu nu avea cum să coste mai mult de 7 euro, adică 14 euro dus-întors. Eu am plătit 47 de euro, pe aparat, adică de 3,3 ori mai mult decât era normal. „Maimuțele“ taximetriștilor din București sunt mici copii pe lângă cele ale bascilor de la Bilbao. Înapoi pe Otopeni: la automatele de unde se comandă este coadă, dar știi la ce preț chemi un taxi. Ba mai mult, la noi există anunțuri în aeroport în care ești informat care este costul mediu al unei curse până în centrul orașului. Asta așa, ca să nu te trezești că un taximetrist îți cere de trei ori mai mult.

Marocanii, un exemplu de civilizație

Această situație îmi aduce aminte de atitudinea unor oameni la care avem tendința de a ne uita uneori de sus: arabii. În urmă cu două luni am ajuns la Casablanca, în Maroc. În fața aeroportului mă abordează un taximetrist în încercarea de a lua o cursă bună. Îi explic că mai întâi vreau să verific dacă hotelul la care trebuie să ajung are asigurat transferul de la aeroport. După ce îmi vede rezervarea îmi spune că hotelul are un microbuz care vine o dată la 30 de minute și îmi arată chiar el locul unde trebuie să aștept. Aceeași atitudine corectă aveam să întâlnesc și la angajații hotelului, care au avut grijă să îmi explice care sunt cele mai bune variante de a ajunge în diferite puncte ale orașului, pentru a nu arunca banii pe taxiuri. „Mai bine cheltuiți banii pe un pește proaspăt pescuit din ocean sau în bazar, ca să rămâneți cu o amintire plăcută despre noi“, mi-a concluzionat unul dintre recepționeri.