Nu există nicio parte întunecată a Lunii. Însă există multe pete întunecate pe satelitul nostru natural, mai ales la baza craterelor în care nu a pătruns niciodată lumina solară. Cercetătorii anticipează că aceste zone pot releva informații cheie despre astrul cântat de poeți.
Zonele ascunse ale Lunii au fascinat oamenii de știință timp de zeci de ani, având în vedere faptul că lipsa luminii solare înseamnă o temperatură mai joasă, care ar permite materialelor să rămână înghețate. Practic acolo ar putea exista apă, esențială pentru orice viitoare misiune lunară cu echipaj uman.
Din păcate, lipsa luminii Soarelui mai înseamnă și că este dificil să vezi ce se află la baza acelor cratere. Cercetătorii s-au apropiat cel mai mult de aflarea secretelor lor atunci când LCROSS, o misiune NASA, a declanșat un proiectil în craterul Cabeus și a analizat norul de praf rezultat, care conține o cantitate relativ crescută de apă. Însă nimeni nu a putut evalua în mod direct câtă apă există în acele cratere.
HORUS analizează 17 regiuni lunare întunecate permanent
În prezent, oamenii de știință de la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar (MPS) din Germania au dezvoltat o nouă tehnică promițătoare.
Aceștia au folosit un algoritm de inteligență artificială numit Hyper-effective nOise Removal U-net Software (HORUS). Obiectivul principal al HORUS este de „a curăța” imaginile neclare colectate de alte nave spațiale, cum ar fi Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO).
În ciuda multor dificultăți, cercetătorii au folosit nu mai puțin de 70.000 de imagini de la LRO pentru a calibra algoritmul, care apoi a fost utilizat pe 17 regiuni întunecate în permanență de la Polul sud al Lunii, potrivit Science Alert. Cea mai mare zonă studiată acoperea 54 kilometri pătrați, iar cea mai mică 0,18 kilometri pătrați.
HORUS Definirea terenului de pe Lună,
Cu ajutorul noului algoritm, imaginile de la baza craterelor au fost îmbunătățite semnificativ. Fotografiile nu prezintă dovezi directe ale apei, precum pete luminoase care ar indica gheața. Cu toate acestea, orice misiune cu echipaj care dorește să caute apă în stratul pietros lunar va trebui mai întâi să știe cum arată terenul din aceste cratere.
Misiunea Artemis, NASA
Definirea acestui teren este specialitatea algoritmului HORUS. Oamenii de știință au putut distinge elemente geologice de doar câțiva metri, care ar putea pune în pericol un rover sau alt vehicul spațial.
Acesta a fost un prim pas în explorarea părților anterior invizibile ale Lunii. Cu puțin noroc, într-o bună zi, oamenii vor putea să exploreze aceste zone în siguranță, și, cu mai mult noroc, vor găsi un ingredient esențial pentru viața de pe Terra.
În 2020, NASA a anunțat că pe suprafața Lunii există apă într-o proporție mai mare decât se știa până acum, inclusiv în partea vizibilă a satelitului natural al Pământului. Este vorba de gheață aflată în foarte multe microcratere, relata NASA.