Exclusiv. Românul care schimba analizele CIA când apărea lângă Nicolae Ceaușescu a murit

Fostul dictator, Nicolae Ceausescu.Sursa: Arhiva EVZ

Cu mare părere de rău am citit de moartea diplomatului Nicolae Ecobescu. La 91 de ani, putea fi mândru de o carieră diplomatică și universitară de excepție.

A intrat de tânăr în politica externă a României, Socialiste, pe atunci, ajungând rapid un personaj cunoscut de ambele părți ale Cortinei de Fier. Da, fără nici un fel de nostalgie a vremurilor trecute pot spune ”România avea astfel de diplomați!” Nu mă voi lansa, însă, într-o dezbatere pe tema dacă mai are sau nu acum astfel de personaje care să o reprezinte.

Prin misiunile sale, Ecobescu devenise un simbol al așa-numitului ”teribilism în politica externă” manifestat de Nicolae Ceaușescu, în special după 1968. Sigur, nu era doar fostul reprezentant al nostru la ONU, mai erau Ștefan Andrei, George Macovescu și mulți, mulți alții.

Dispariția sa mi-a adus aminte de un document din cele păstrate într-un ”insectar” de acte istorice de care îmi tot promit că mă voi apuca odată să le scriu.

Stațiunea cunoscută de romani și regii Ungariei, acum uitată

Cod galben de ploi, vânt puternic, lapoviță și ninsori, în România

Este un raport desecretizat de CIA în 2007, o analiză făcută de specialiștii în viața est-europeană de la Departamentul de Stat în 1972, în plin Război Rece. Informația inițială venea de la Ambasada SUA și viza ”dezghețarea” relațiilor ruso-române, grav compromise după ce președintele român condamnase invadarea Cehoslovaciei, în august 1968. Culegerea de informații din România se făcea greu, multe date nu puteau fi confirmate de agenții CIA. Chiar dacă Ceaușescu fusese primit la Casa Albă, în octombrie 1970, spionajul și contraspionajul acționau tot după regulile Războiului Rece.

Pentru a își verifica proaspăt declaratul ”copil teribil” al Blocului Sovietic, americanii aveau nevoie de orice informație și de orice analiză temeinică.

Mai ales că ”anti-sovieticul” avusese pe 1 august 1972 o întâlnire cu ”țarul” sovietic Leonid Brejnev, ordonatorul invaziei din 1968. Întâlnirea se consumase în Crimeea, urmată apoi de alte discuții bilaterale.

Capitulase Ceaușescu sub presiunea nevoilor economiei sau sovieticii doar îl tatonau din cauza a noi inițiative de politică externă, ”deviaționiste” de la linia oficială de atunci a Kremlinului? Răspunsul stătea într-un singur nume.

Un nume destul de cunoscut pentru ca Departamentul de Stat să schimbe o concluzie a CIA

Extras dintr-un raport al Departamentului de Stat din 13 septembrie 1972, în care analiștii de la Eastern European Intelligencer atrag atenția că Ambasada americană de la București greșește în interpretarea discuțiilor dintre Nicolae Ceaușeșcu și oficiali sovietici. Ce amănunt scăpase stației din Capitala României? Un nume, prezența unui om la două întâlniri a atras atenția ofițerilor de analiză și aceștia au semnalat că subiectele discuțiilor fuseseră altele decât cele la care s-au gândit americanii din București.

Relațiile româno-sovietice

”Ambasada SUA de la București raportează că la recenta întâlnire dintre Ceaușescu și ambasadorul sovietic (Vasili) Drozdenko și la alte contacte sovieto-române, tema probabilă au fost relațiile economice bilaterale. Pentru a fi siguri, aceste relații au o importanță tot mai mare, dar noi credem că o temă cu mai mare probabilitate (de a fi fost discutată) a fost interesul evident reafirmat al Bucureștiului pentru organizațiile internaționale.

De exemplu, planul românilor de a solicita în următoarele zile statutul de membru la Fondul Monetar Internațional (FMI) și la Banca pentru Reconstrucție și Dezvoltare (Banca Mondială). Între timp, reprezentantul permanent al României la Națiunile Unite a propus recent un amendament obligatoriu anti-superputere pentru a fi introdus pe agenda următoarei sesiuni a Adunării Generale ( a ONU). Ca și inițiativele la FMI și Banca Mondială, amendamentul României la ONU, ” promovarea normelor de drept internaţional în relaţiile interstatale”, poate provoca neplăceri la Moscova.

Lista participanților la aceste recente întâlniri este baza poziției noastre în această analiză. La două din cele trei întâlniri între Ceaușescu și Drozdenko a participat ministrul adjunct de Externe Ecobescu. Însărcinat cu responsabilități pentru țări din Europa socialistă, din Balcani și la ONU, ca fiind expert de frunte în securitate europeană și probleme ale dezarmării, prezența lui Ecobescu sugerează că FMI, Banca Mondială și securitatea europeană au fost cel mai probabil temele majore în discuții.

Ceaușescu a punctat (teme ca) ”instituțiile financiare internaționale”, securitatea europeană și cooperarea balcanică în discursul său maraton de la conferința națională a partidului din iulie. La mai mult de o lună, întâlnirea dintre Ceaușescu-Ecobescu și Drozdenko a avut loc (între 23 și 31 august), în timp ce la Moscova avea loc, pe 25 august, o discuție între ambasadorul român și Katushev, un specialist politic sovietic în relații între partide. Nouă ni se pare Katushev perfect pregătit pentru a discuta solidaritatea de bloc (estic) și mai puțin probleme de relații economice.

Cealaltă discuție de înalt nivel româno-sovietică (a treia) a avut loc pe 6 septembrie între Ceaușescu și vice-premierul sovietic Smirnov, aflat în vacanță. Media din România a anunțat că ”au fost discutate probleme ale relațiilor economice”. Pe baza datelor disponibile, această sesiune pare mai degrabă o acțiune de sondare a Moscovei decât una de negociere.”