Exclusiv. Robert Sfăt, fiul lui Brigitte Sfăt. Viaţa de vedetă văzută prin ochii unui copil

La 18 ani abia împliniţi, Robert a ajuns deja să fie dezamăgit  de ceea ce a văzut până acum în viaţă: „Când mă uit în ochi oamenilor, nu văd stele şi lumină, aşa cum ar fi normal. Ci simbolurile acelea de la aparatele de jocuri.  Toţi aşteaptă un jackpot. Cât mai mare”.

Viaţa l-a lovit crunt pe când nu împlinise încă 3 ani. I-a răpit tatăl, singura fiinţă din viaţa lui despre care îşi aminteşte cu mare drag. Dar şi-l aminteşte vag, nu ca pe un om în carne şi oase, ci mai mult legat de câteva obiecte şi întâmplări. „Când am împlinit doi ani, îmi aduc aminte că tata mi-a adus două cadouri: un pistol de jucărie, ca oricărui băieţel şi un dinozaur roz. Mie îmi plăcea dinozaurul, mai mult decât pistolul. Mai ales că şi cânta. În franceză. Melodia aceea foarte cunoscută (fredonează) „Frère Jacques, Frère Jacques, Dormez-vous? Dormez-vous?”

Părinţii lui nu erau deloc săraci. Ba chiar făceau parte din categoria oamenilor înstăriţi. Erau şi persoane publice. Mai ales mama. Brigitte Sfăt. Tatăl, Octavian Sfăt, era proprietarul a două discoteci, a unui restaurant şi a unei firme de catering. Pentru Robert Sfăt, fiul lui Brigitte şi Octavian, viaţa părea că începuse sub cele mai bune auspicii.

Apoi a venit nenorocirea, de care el nu-şi mai aminteşte, pentru că era prea mic. Despre ea , mama sa, Brigitte, a povestit pe o reţea de socializare:

Cea mai mare voce a României. A fost adulată în toată lumea, dar a murit în sărăcie şi uitare

Renunțarea la ora de vară, hotărâre istorică. Argumentele din spatele deciziei

„Într -o blestemată dimineață de joi, cu cinci zile înainte de Crăciun, am plecat de lângă el doar o jumătate de oră, pentru a-i servi mic-dejunul fiului nostru Robert, atunci în vârstă de nici doi ani. M-am întors optimistă și fericită, căci urma să cumpărăm în dimineața acelei zile bradul, deoarece cu o seară înainte am cumpărat împreună tot felul de globuri și ornamente pentru casă noastră dragă, în care nu ne mutasem nici măcar de un an. Urma să fie primul nostru Crăciun, în căsuța noastră mult visată, ca o familie fericită, noi trei… aveam chiar și șemineu…. abia așteptam…. Dar, întorcându-mă în camera noastră, l-am găsit foarte liniștit, cu ochii ațintiți spre tavan, parcă cuprins de niște gânduri de care nu mai putea să se rupă…”

Din acel moment, pentru micul Robert, viaţa s-a schimbat total. Şi a fost dus de vâltoarea ei, trăgând de fiecare dată după ce comitea câte o greşeală, conclizii de om mare.

A dormit de multe ori pe băncile din Herăstrău, deşi ar fi trebuit ca la majorat să intre în posesia a peste 50.000 de euro...