Specializat în infracțiuni de Mediu, procurorul Teodor Niță, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, vorbește, într-un interviu acordat EVZ, despre cum a ajuns România lada de gunoi a Europei și ce se mai poate face pentru a stopa importurile ilegale de deșeuri.
EVZ: Domnule procuror Teodor Niță de cât timp vă ocupați de infracțiunile de Mediu, în special de importurile ilegale de deșeuri?
Teodor Niță: Am devenit conștient de seriozitatea acestei problematici cam de prin 2012, cu ocazia instrumentării unui dosar, când am constatat ce pericol constituie pentru cetățenii români importul ilegal de deșeuri și administrarea necorespunzătoare a acestora. Este o chestiune extrem de gravă!
EVZ: Putem vorbi de mafii în acest domeniu, al importurilor ilegale de deșeuri?
Teodor Niță: Pot vorbi de interese economico-financiare colosale pentru că nu sunt termeni hiperbolizați în contextul în care deșeuri produc toți, toate industriile, toți oamenii. Am comparat nu o dată cu traficul de droguri, pentru că de drogat se droghează un procent, unui, doi, trei, cinci la sută, deșeuri produc toți, cu care trebuie să se întâmple ceva cu ele. Și atunci...
EVZ: Vorbim de două feluri de deșeuri. Deșeuri pe care le producem noi, în țara noastră și cu care trebuie să facem ceva, dar și de deșeuri care sunt importate...
Teodor Niță: Da, care sunt foarte multe, vor deveni și mai multe și vor năvăli în avalanșă peste noi, într-o manieră care nu va fi deloc plăcută.
Autostradă de deșeuri
EVZ: De ce spuneți asta? De ce România este atractivă pentru deșeuri?
Teodor Niță: Organizare administrativă și legislativă defectuoasă, aproape nefuncțională. Pericolul va fi și mai mare după ce vom intra în Schengen, când se va termina cu orice urmă de control.
Să vă explic. Până prin 2016, China era depozitul de deșeuri mondial. Cam toată Europa vărsa acolo. Chinezii au stopat importurile și atunci ele trebuie să ajungă undeva. Și au găsit la noi debușeul. Se pregătesc, la maniera de genul autostradă de deșeuri, să vină către noi, pe toate căile posibile și imposibile, maritim, camioane...
EVZ: Suntem mai atractivi decât bulgarii?
Teodor Niță: Eu nu sunt procuror în Bulgaria, dar din câte știu suntem extrem de competitivi pentru a deveni atractivi. pentru a deveni o țintă predilectă pentru deșeurile întregii Europe și nu numai.
EVZ: De ce baza legislativă nu ne ajută, ba, dimpotrivă...?
Teodor Niță: România nu este pregătită pentru a face față acestui fenomen. Poate să se pregătească dacă se va dori acest lucru, pentru că pericolul este extrem de mare, și o să vă dau exemple concrete, sunt diferite căi, modalități prin care se tinde în a ne transforma într-o ladă de gunoi masivă.
Totul se gândește pe termen lung
EVZ: Dar noi avem Parlamentul României, avem guvernul României care e format din miniștri-cetățeni români... Știu că ați colaborat la sfârșitul anului trecut la un proiect de lege care să îmbunătățească legislația în domeniu.
Teodor Niță: Mi-am spus un punct de vedere, nu ca procuror, ci ca cetățean român, ca specialist jurist. Mi-am spus un punct de vedere atunci când am fost întrebat de oameni care au avut dorința de a face o astfel de inițiativă și au puterea de a face o astfel de propunere legislativă. Fiind specializat, am fost întrebat, așa cum au fost întrebați și specialiști din cadrul Gărzii de Mediu.
Dar, vedeți, începusem cu o chestiune concretă. M-ați întrebat când am devenit conștient de gravitatea problemei. Atunci când am realizat că era pregătit totul încă de prin 2004. Deci totul se gândește pe termen lung. De prin 2004, așa ziși investitori își pregătiseră asaltul.
Voiau să ridice lângă Năvodari un depozit. Imaginați-vă, pentru că o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte, un depozit de 95 de metri altitudine, pe 30 de hectare, pentru 6,5 milioane tone de deșeuri toxice, din care 200 de mii de tone numai cianuri.
Știți ce înseamnă 6,5 milioane de tone? Înseamnă 320 de mii de basculate, ceea ce înseamnă la 6 minute o basculantă cu deșeuri care urmau să vină din toată Europa. Erau contractele încheiate la nivel european, totul călare pe România.
Consecințele asupra mediului ar fi fost catastrofale, economice, catastrofale, pentru că se termina cu turismul, bun, rău, ăla pe care-l avem. Imaginați-vă că era un animal care se vedea de la Gura Portiței, intrarea pe litoralul românesc, până la Vama Veche.
Cine Dumnezeu mai venea acolo? Două sute de mii de tone numai cianuri, sunt date concrete, înseamnă 10.000 de basculante cu cianuri. Era o imensitate. Afacerea era estimată în jur de 10 miliarde de euro.
Primarul a semnat la trei luni după deces
EVZ: Au primit avize de la statul român?
Teodor Niță: Da, integral. Totul era perfect. Așa se întâmplă mereu la noi, totul e perfect pe hârtie. Mi-am dat seama că este ceva în neregulă când am făcut o muncă de contabil chinez. M-am dus înapoi pe fir pentru că era imposibil să fie totul în regulă. Simțeam că nu este ok.
Și am constatat că actul primar, de la care porniseră în 2004, era semnat în luna iunie 2004, dacă nu mă înșel, de primarul care murise în aprilie. Adică la trei luni după ce a murit a semnat autorizația.
Se obținuse aviz de mediu, acord de mediu pentru tot ce poate fi deșeu toxic industrial. Tot. Urma să se pună orice și, dacă puneai o fundație de cauciuc era afectată de ceva, dacă puneai de metal era afectată de altceva, de beton de altceva și totul ar fi ajuns în pânza freatică și se termina totul.
O chestie amuzantă, dacă n-ar fi tristă.
Acolo este aeroportul NATO. N-aveau nicio autorizație de la Autoritatea Aeronautică Română, dar veneau avioanele NATO, nu mai vorbesc de cele de pasageri, care treceau deasupra găleții de gunoi și, pac, aterizau pe pistă.
Deci era totul pregătit de acei așa ziși investitori care-și obținuseră de vreo cinci-șase ori prețul de achiziție al fostului combinat de pe acea suprafață numai din vânzarea fierului vechi a celorlalte componente. Așa mi-am dat seama de imensitatea acestei afaceri.
O chestie deosebit de interesantă este că România e condamnată la CEDO pe chestia asta. Sună ciudat, dar „investitorii” fost trimiși în judecată, condamnați la Înalta Curte prin sentință definitivă, care a dispus anularea tuturor actelor ca fiind rezultatul unor activități de corupție, de fals și de abuz în serviciu.
Dar „investitorii” au dat în judecată România la CEDO pentru că, așa e la noi, folosind aceste acte false obținuseră o sentință judecătorească prin care ne obliga să emitem autorizația pe acea locație, pentru acea nenorocire.
S-au dus cu actele falsificate în fața judecătorilor europeni, agentul guvernamental al României nu a spus niciun cuvânt și am fost condamnați.
EVZ: Dar, acești „investitori” italieni, că erau italieni, au fost ajutați de cineva din țara asta.
Teodor Niță: Să știți că toporul în sine nu este periculos dacă n-are coadă.
EVZ: Au fost identificate niște „cozi” de la noi?
Teodor Niță: Au fost trimise în judecată și condamnate. Și cetățeni români, și cetățeanul italian și societatea. Au ajuns în pușcărie, cu actele anulate, deci dreptatea a fost făcută, cap-coadă, de Înalta Curte.
Și cu toate astea România a fost condamnată pentru că cineva a dormit la CEDO în bocanci. Problema este că nu există procedură de revizuire, sau de atac, sau de contestare a hotărârilor CEDO.
Asta este situația. V-am dat un exemplu de de am devenit conștient de ceea ce se întâmplă. După care am realizat că, văzând că n-a ținut figura cu depozitul, au încercat pe apă.
Am avut o situație în care am văzut un contract pentru un operator pentru 2000 de vapoare pline cu deșeuri, care urmau să fie are în cuptoarele unei fabrici de ciment din România.
EVZ: De unde veneau?
Teodor Niță: Din toată Europa. Primul vapor când a venit, am început să controlăm. Pe afară era totul foarte frumos. Baloții erau ambalați ca și cadourile de Crăciun. După ce le-am ținut două zile în soare au început să mustească. Acum gândiți-vă: Cum Dumnezeu să se ardă deșeuri menajere în fabricile de ciment?
Să lămurim. Există combustibil derivat refuzat în care, să spunem, că eu brichetez birotica, plastice, hârtii... Ele nu curg, nu se scurg... Le brichetez și le ard ca pe peleți. Este în regulă. Economia trebuie să fie circulară, dacă nu recuperez, ard ca să nu depozitez.
Avem doi poli. România, 95 la sută depozitează și cinci la sută, recuperează sau arde, și Finlanda unde e pe dos.
Și 2000 de vapoare fiind botezate ca fiind cu combustibil derivat erau de fapt încărcate cu deșeuri menajere, care sunt interzise, legal, la intrare. În contextul în care Garda de Mediu nu are laborator, are disfuncțiuni administrative, nu are personal, organele judiciare nu au pregătirea pentru că nu se studiază în facultate așa ceva, cine Dumnezeu să-i oprească pe oamenii ăștia?
Agenția de Mediu dă aviz la toate trăsnăile posibile și imposibile într-o manieră absolut formală și absolut nefuncțională. Nu funcționează!
EVZ: Tot din cauza legislației, nu?
Teodor Niță: În primul rând din cauza legislației, apoi a educației și apoi, eu știu, dacă n-or fi cozi de topor și pe acolo? Sunt două repere. Cei de la Garda de Mediu sunt supărător de puțini, în Constanța fiind vreo opt. Și cui ceri să facă măsurătorile emisiilor? Laboratoarelor care sunt acreditate, adică ale operatorilor de ciment.
Care este consecința? Se arde, se emit în atmosferă o grămadă de chestii toxice, de pildă dioxine și furani, neavând răcitoare ele pleacă fierbinți în atmosferă, se precipită, se combină și plouă pe oameni cu „bucurii de Crăciun”. Sau cele care au filtre nu le folosesc pentru că sunt foarte scumpe.
Dacă vă trimit în două-trei locații, la trei dimineața e nenorocire. De ce? Păi dacă cei de la Garda de Mediu, atâția câți sunt, nu mai au program după ora 16.00, cum să-i trimit? Sunt și puțini și sunt foarte prost plătiți. Sunt aproape cei mai jos plătiți funcționari ai statului.
Total în opoziție este Garda anti-Forestieră.
Spun anti-Forestieră pentru că nu i-am văzut să facă ceva vreodată pentru păduri. Noi am ajuns să defrișăm toate pădurile țării, iar Garda Forestieră spune că avem mai multe decât înainte.
De ce? Pentru că fac rapoarte în care spun că stufărișul care crește după ce e rasă pădurea e pădure refăcută, de fapt e o boschetărie. Dar au cele mai mari salarii din statul român.
Cei de la Garda de Mediu sunt cei mai prost plătiți, n-au oameni, n-au tehnologie, n-au autoritate, de ce să mă supăr pe ei că nu fac treabă?
EVZ: Pe cineva trebuie să ne supărăm...
Teodor Niță: Cred că prin presiunea societății civice decizia administrativă și cea legislativă pot fi impulsionate să facă ceva, pentru că soluții sunt.
EVZ: Care ar fi acestea?
Teodor Niță: Deschiderea angajărilor la Garda de Mediu, salarizarea atractivă a acestora, dotarea cu aparatură, dotarea cu un laborator acreditat. În același timp, probleme organizatorice prin care să fie responsabilizată Agenția de Mediu pentru trăsnăile pe care le autorizează.
Vă dau un exemplu, dar nu vă dau numele: O agenție de mediu a autorizat un investitor străin să aducă deșeuri în România pentru reciclare, dar acela nu are instalație de reciclare, iar regulamentul 1013 pe 2006, care guvernează transferurile intracomunitare de deșeuri, interzice acest lucru.
Dar să revin la subiectul cu vapoarele, ca să fie rotund. Când nu le-a ieșit cu vapoarele au început cu camioanele, pe care le aduc, le varsă rapid, le mestecă, iar dacă nu intervii în câteva minute pleacă la cuptor și Dumnezeu cu mila.
Ce se arde acolo? Păi, dacă faci foc cu combustibil de proastă calitate, rezultatul este un ciment foarte prost din care se face un beton foarte prost și se întâmplă o grămadă de lucruri care nu sunt foarte plăcute.
Cazier de Mediu
EVZ: Prin toate vămile intră aceste deșeuri?
Teodor Niță: În prezent au fost limitate la 15, dar și aici este o mare problemă. Acolo trebuie să pun un comisar de Gardă de Mediu, cu logistică, să vadă ce Dumnezeu intră în țară. Trebuie să aibă acces la bazele de date, trebuie ca operatorii economici care lucrează cu deșeuri să fie puși într-un fel de cazier de mediu, similar cazierului judiciar. Adică ai o abatere ți se suspendă autorizația. Deții logistică, ești trecut acolo, comisarul de Mediu de la Giurgiu trebuie să știe ce logistică are operatorul economic de la Baia Mare. Or, dacă nu au nici măcar acces la baze de date...
Apoi suntem singura țară în care comisarul de Mediu face plângere penală. Chiar așa? Tratăm o instituție a statului, prin lege, ca pe orice petent?
EVZ: Stați, că nu mi-e clar...
Teodor Niță: Da, comisarul de Mediu face plângere, nu sesizare penală, pentru că nu are autoritatea de la lege. În 2018, ca fost expert la Consiliul Europei am participat la operațiunea de evaluare de comisia de experți a României. Una dintre recomandările Consiliului Europei, care a fost publicată în jurnalul oficial, care a fost asumată de statul român și trebuia să fie implementată în 18 luni și care nu a fost implementată, spunea să acorde unor comisari de Mediu competențe juridice similare cu cele ale lucrătorilor de poliție judiciară, adică să facă o sesizare și să lucreze cu procurorul într-un dosar de urmărire penală.
De unde? Nu s-a întâmplat nimic! Sigur că e supărător. Ok, trebuie să lucreze numai poliția. Foarte bine și frumos, dar cine îi învață pe polițiști?
EVZ: Asta voiam să vă întreb: Care este competența Poliției în materie de Mediu?
Teodor Niță: În nicio școală de Poliție nu se predă așa ceva, cum nu se predă nici în Institutul Național al Magistraturii. Niciun absolvent de INM și nici de școală de poliție nu are habar cum se instrumentează un dosar de Mediu.
Apropo, știți că prin lege, în România, este încurajată poluarea apei?
EVZ: Care lege și cum?
Teodor Niță: Inspecția Apelor, care e un fel de Gardă de Mediu a Apelor, este în subordinea Autorității Naționale „Apele Române”, pe care o controlează și care are două variante: aplică fie amenzi care se fac venit la bugetul statului, fie penalități care se fac buget la ANAR. Un procent mai mult decât semnificativ este de penalități. Ei își fac buget punând subordonatul care trebuie să-i controleze să le dea penalități. Ăștia poluează apa ca să obțină penalități. Punct! V-am dat un exemplu de dispoziție legală care încurajează poluarea.
Prezervative second-hand
EVZ: La cât estimați cifra de afaceri anuală a industriei deșeurilor ilegale?
Teodor Niță: La multe miliarde de euro. Noi vedem numai vârful aisbergului. Cum putem să vedem noi când camioanele intră în țară și nu le putem controla cu niciun scanner? De unde știi ce intră în țară, când vin cu vapoare deșeuri ca second-hand și când OPC are, la rându-i, niște limitări legale foarte serioase?
Am avut situații când erau importate ca mărfuri second-hand inclusiv prezervative cu ADN englezesc pe interior.
EVZ: Încep să am bănuiala rezonabilă că această mafie e protejată la cel mai înalt nivel.
Teodor Niță: O spuneți dumneavoastră, eu nu pot să fac o asemenea supoziție. Dar mai este ceva.
Mai există acele OTR-uri, fostele Organizații de Transfer de Responsabilitate. Lumea nu știe că ele există. Ele ce sunt, ca să se înțeleagă? Dar, ca să se înțeleagă, fac o mică paranteză. Dacă dumneavoastră sunteți producător de sucuri, aveți obligația, prin lege, să demonstrați că ați colectat pentru reciclare 80 la sută din pet-urile pe care le-ați pus în piață.
Deci, OTR-urile sunt niște firme, foarte puține în țară, că e o lume mică, care au competența prin lege colecteze acele pet-uri în numele producătorului, degrevându-l pe acesta de responsabilitatea legală.
Aceste OTR-uri întocmesc, de regulă, borderouri că au strâns pet-turi de pe câmp, care sunt pline de altfel, se duc la statul român, iau de la Fondul de Mediu banii în numele producătorului cu care are contract, se decontează financiar, dar totul este pe acte, dar aproape nimic în realitate.
EVZ: Dacă s-ar intra în legalitate, s-ar reface baza legislativă, s-ar pune pe picioare Garda de Mediu etc. ar mai fi România atractivă pentru deșeuri?
Teodor Niță: V-am spus că soluții există, dar sunt pe mai multe categorii de poluare. V-ați referit la transferurile ilicite de deșeuri. Ca membru al Rețelei Europene a Procurorilor de Mediu, știu dimensiunea acestui fenomen la nivel european, pentru că țin legătura cu colegii mei din Europa.
Acum sunt în discuții cu niște colegi din Ungaria ca să aflu cum stăpânesc ei fenomenul având în vedere Schengen-ul, că nu inventăm noi apa caldă. Cum gestionează ei, pentru că aceste 15 puncte de frontieră care au rămas vor fi valabile numai pentru importurile extra-comunitare, la intra-comunitare iarăși se vor întâmpla aceleași lucruri. Mă voi inspira din ceea ce-mi vor spune colegii mei unguri.
Este foarte bine să existe economie circulară, este foarte bine să se recicleze, este ok.
În România prețul de depozitare la tona de gunoi este ridicol, de la 17 la maxim 30 de euro. Păi în Marea Britanie este 500 de lire, iar în UE foarte rar coboară sub 500 de euro.
Or, dacă în orice comerț dau banii și primesc marfa, în domeniul ăsta este pe dos, vânzătorul plătește cumpărătorul. Și atunci îi dau și bani la cumpărătot, îmi ia și marfa dau și 17 euro pe tonă și aia e!
EVZ: Deci acest preț ridicol este ținut intenționat?
Teodor Niță: Eu am propus fie egalizați prețul, fie, dacă folosiți gunoiul ca și produs energetic, accizați-l! Adică petrolul este accizat, motorina este accizată, benzina este accizată și gunoiul e la liber...
Soluții există, dar trebuie să spargi cercul, să începi de undeva.
Acum, de pildă a apărut hotărârea de guvern, inteligentă. Spre exemplu nu pot fi autorizate intrări în țară mari decât capacitatea totală a instalațiilor de reciclare.
EVZ: Cine gestionează asta în vămi în momentul ăsta?
Teodor Niță: E foarte atent la chestia asta Dumnezeu!
EVZ: Pe lângă importuri mai sunt și deșeurile noastre care sunt și ele arse ilegal.
Teodor Niță: Sunt zone, precum Sintești, care sunt în afara ariei mele de competență, deci pot vorbi, dar dacă vă uitați sunt acolo vreo o sută și ceva de firme autorizate pe câteva zeci de metri pătrați, care nu sunt verificate în logistică dacă și cum pot face obiectul de activitate de reciclat, sau de refolosit sau de ce mai au ei în obiectul de activitate autorizat. Și atunci tu, Agenție de Mediu, nu întrebi cum cele peste 100 de firme care sunt pe două hectare, fără nicio instalație, cum le dai autorizări să facă acele chestiuni? De aceea am spus că ar fi binevenit un cazier de mediu.
A, am pus că mă bucură apariția hotărârii de guvern de modificare a lui 788, care la un moment dat zice o chestiune interesantă: controalele din vamă să le facă Inspectoratul pentru Situații de Urgență și Poliția Română. Ce să caute IGSU în vamă, să vaccineze baloții? Poliția are multe obiecte de activitate, dar n-are treabă cu frontiera. Or deșeurile intră prin frontieră, iar competența poliției de Frontieră este exclusă expres prin HG. Vă închipuiți că șeful de post de la Pocreaca vine în frontieră peste ofițerii de acolo și spune că vrea să controleze că ei n-au competență? E jenant!
EVZ: Cu autoritățile locale cum colaborați pe probleme de mediu? Ce ar trebui să facă mai mult decât fac?
Teodor Niță: Primarul, pentru voturi, nu ia măsurile necesare. Soluția este simplă. Să se prevadă ceva de genul „nerespectarea de către conducătorul autorității locale a dispozițiilor privind coordonarea activității de gestionare a deșeurilor constituie infracțiune și se pedepsește, conform codului penal, ca abuz în serviciu”. Ei, atunci să vedeți dumneavoastră cum se schimbă lucrurile. Așa vine Garda de mediu și îi dă o amendă. Păi preferă să plătească o amendă decât să piardă voturi...
EVZ: În încheiere să vorbim și despre importuri legale. Dacă intra în țară un transport autorizat de deșeuri, avem certitudinea că ajunge la destinația din acte?
Teodor Niță: Nu! Putem cel mult să aflăm că niște acte spun că ar fi ajuns la destinație, acte de care Dumnezeu știe de unde și cum apar. Vom putea afla cu certitudine că le vom face trasabilitatea, prevăzută prin lege, ca la vamă. A plecat la Târgu Mureș transportul trecut de vama Constanța nevămuit, dar merge la vama interioară Târgu Mureș și acolo vămuiesc cei de la Mureș și poartă răspunderea. Facem așa și cu deșeurile și vom ști dacă ajung la operatorul care reciclează sau dispar în gropile de gunoi.