Fostul director al CFR, judecat pentru o fraudă de 20 milioane de euro, mai avea încă două căi de atac în Statele Unite, ceea ce ar fi întârziat extrădarea sa cu cel puţin un an. Mihai Necolaiciuc pare însă mai mulţumit să stea în România decât în Florida, pentru că în ambele situaţii tot într-o celulă ar fi cazat.

Mihai Necolaiciuc a contactat "Evenimentul zilei" în urmă cu câteva minute, prin intermediul lui Carole Kaye, unul dintre avocaţii săi din Florida. Şi în vara anului trecut, Necolaiciuc a ales ziarul "Evenimentul zilei" pentru a face destăinuiri.

Într-o scrisoare depusă astăzi la cabinetul judecătorului care a decis săptămâna trecută extrădarea sa, document despre care avocata Kaye spune că reprezintă şi o scrisoare deschisă pentru opinia publică din România, Necolaiciuc anunţă că renunţă la toate căile de atac şi că doreşte să fie prezent în Bucureşti la termenul din 16 martie al unuia dintre procesele în care este trimis în judecată de către Direcţia Naţională Anticorupţie.

"Vreau să fiu pe 16 martie la Bucureşti"

Scrisoarea are aproape 3 pagini şi este adresată lui Douglas N. Frazier, magistratul care, săptămâna trecută, a decis extrădarea lui Necolaiciuc în România, în urma unei cereri depuse de Statul român. În document, fostul şef de la CFR face o declaraţie surprinzătoare:

"Oricum ar sta lucrurile, înţeleg şi accept decizia dumneavoastră şi renunţ la toate drepturile de a ataca decizia de extrădare. (…) După cum ştiţi, procesul meu din România este în desfăşurare şi continuă cu sau fără prezenţa mea. Următorul termen va avea loc pe 16 martie şi sper să fiu returnat imediat pentru a putea apărea în faţa instanţei la acea dată. Şansele de a avea un proces corect sunt mici, aşa cum sunt şi cele de a-mi păstra integritatea fizică, dar acum ştiu că nu există altă opţiune valabilă pentru mine".

În scrisoare, Necolaiciuc îi poveşteşte judecătorului faptul că a muncit 34 de ani în sistemul de căi ferate române, devenind director general "pe merit şi nu din considerente politice", enumerând medaliile şi funcţiile pe care le-a deţinut de-a lungul timpului. În ceea ce priveşte acuzaţiile care i se aduc, Necolaiciuc afirmă că acestea sunt "total neadevărate" şi că anchetatorilor din România "le lipseşte responsabilitatea şi integritatea profesională".

În acest sens, el spune că a fost anchetat pentru aceleaşi fapte în perioada 2003-2004 şi că, în timpul cercetărilor, s-a întors de la Viena, împreună cu soţia sa, pentru a fi audiat timp de 10 ore, în final fiind declarat nevinovat. "Din acest motiv, am putut părăsi ţara ca un om liber", scrie Necolaiciuc, care apoi afirmă că “redeschiderea cazului meu, de către Direcţia Naţională Anticorupţie, doi ani mai târziu, pe baza aceloraşi probe, arată, din punctul meu de vedere, motivaţia politică a acestui caz".

Spre final, Necolaiciuc explică şi motivaţia de a nu mai apela la căile de atac pe care i le acordă legea americană:

"20 de luni într-o închisoare americană doar pentru a vedea că dumneavoastră v-aţi asumat acuzaţiile aduse de către anchetatorii români a fost pentru mine cumplit. Asta mă face să nu mai caut în viitor ajutor în Statele Unite. După părerea mea, decizia instanţei reflectă poziţia ramurii executive a guvernului federal. De aceea, orice încercare viitoare de a căuta protecţia Statelor Unite va eşua cu siguranţă".

"Abia aştept să dau ochii cu acuzarea din România"

Într-o corespondenţă electronică purtată cu EVZ cu câteva zile înainte de a afla sentinţa din dosarul în care Statul român îi cerea extrădarea, Necolaiciuc declara că “lecţia asta de viaţă a avut darul să mă întărească sau să mă înrăiască şi abia aştept să dau ochii cu acuzarea din România, fie ea formată şi din 23 de milioane sau 20 de milioane, câţi români or mai fi rămas în ţară. Sunt convins că mulţi o să-şi schimbe poziţia faţă de acest caz".

Procesul a avut loc la jumătatea lunii noiembrie, în decursul a trei zile. În prima zi, timp de 10 ore, a fost prezentat punctul de vedere al acuzării, în a doua cel al apărării (9 ore) care a propus şi probe, iar ultima a fost dedicată în special pledoariilor celor două părţi şi a judecătorului (8 ore). Nu a existat un juriu, ci doar judecătorul Douglas N. Frazier, decizia sa rămânând în pronunţare între 24 noiembrie 2010 şi 1 martie 2011. “Un tip deştept şi stăpân pe meserie, cu multă experienţă", îl caracteriza Necolaiciuc pe magistrat înainte de a afla sentinţa.

Fostul şef al CFR a fost apărat de avocaţii americani Jon May şi Carole Kaye şi de un omolog român al acestora, Ion Turcu. Avocatul Gheorghiţă Mateuţ, care a lucrat şi el la caz, nu a mai ajuns în Florida după ce s-a bazat pe faptul că va putea pleda prin videoconferinţă, alături de 6-7 martori ai lui Necolaiciuc. Până la urmă, această posibilitate a fost respinsă de Frazier. Nici Necolaiciuc nu a depus mărturie. “Nu am fost lăsat de avocat, deşi am insistat", afirmă el.

Apare şi Creştin. Tunurile lui Necolaiciuc

Decizia de extrădare a lui Frazier se întinde pe 29 de pagini. Judecătorul invocă deturnarea unui împrumut de la Banca Europeană de Investiţii, destinat a repara căile ferate distruse de inundaţii sau un contract de 5 milioane de euro cu General Invest SRL pentru furnizarea de sisteme de avizare şi informare a călătorilor. Banii au fost plătiţi, dar serviciile nu au fost efectuate.

Este menţionat şi contractul cu firma Rom Tehno Invest SRL, prin care CFR trebuia să cumpere un sistem de monitorizare a traficului, la această firmă fiind asociat Dumitru Creştin. Firma fusese înfiinţată cu puţin timp înainte şi a fost plătită din banii de la BEI. "De banii plătiţi de Necolaiciuc au beneficiat Creştin şi ceilalţi asociaţi de la Rom Tehno Invest, iar procedeul a fost echivalent cu delapidarea", se menţionează în decizie.

Urmează o tranzacţie cu o firmă-fantomă, Supermarket Roli Rom SRL, care a încasat banii pe 2.000 de tone de benzină pe care nu a livrat-o niciodată, achiziţia a 63 de macazuri de la Roza Pro Impex SRL, despre care ulterior s-a descoperit că fuseseră fier vechi sau reconstituite din bucăţi. Nu lipseşte nici contractul pentru achiziţia de trandafiri la suprapreţ de la firma Liana Flowers, care a primit astfel 740.000 de euro sau faptul că Necolaiciuc a vândut ilegal prin Bursa Română de Mărfuri 23.000 de vagoane şi 1.059 de locomotive funcţionale. În total, suma cu care acesta ar fi prejudiciat compania pe care o conducea este estimată la 20 de milioane de euro, o bună parte fiind viraţi către firme-fantomă.

Un capitol este dedicat martorilor din CFR, unii dintre ei susţinând că s-au opus acestor ilegalităţi, dar în unele cazuri au fost daţi afară, aşa cum s-a întâmplat cu Mihaela Neta, şefa Serviciului buget. Aceşti martori afirmă că Necolaiciuc instaurase o atmosferă de teroare în instituţie.

"Erori de contabilitate"

În replică, apărarea lui Necolaiciuc s-a bazat pe faptul că multe dintre infracţiunile invocate de anchetatori şi derivate din Ordonanţa achiziţiilor 60/2001 au fost dezincriminate de o Ordonanţă ulterioară, 34/2006. În aceste condiţii, pedeapsa pe care ar risca-o acuzatul în România ar fi de maximum 1 an de închisoare, ceea ce, conform tratatului de extrădare dintre cele două ţări, nu reprezintă un motiv de a accepta o astfel de cerere. În plus, Turcu a susţinut că faptele de mai sus nu sunt infracţiuni, ci erori de contabilitate şi că nu există probe conform cărora Necolaiciuc ar fi fost corupt.

Judecătorul Frazier a menţionat însă că pedeapsa pe care o va primi Necolaiciuc, dacă va fi găsit vinovat, este între 15 şi 25 de ani de închisoare şi a admis cererea de extrădare.

“Să se pună adevărul pe masă"

Înainte de afla verdictul, Necolaiciuc spunea: "Dacă până acum am vrut doar să nu fiu implicat, sau mai bine zis să fiu scos din cauză, acum mi-am schimbat puţin părerea şi vreau să scot adevărul, chiar dacă voi dovedi că unii au întocmit documente cu rea credinţă, iar alţii au fost folosiţi ca martori pentru diferite interese. În concluzie, cine a greşit să plătească, ştii vorba aia: cine strigă hoţii? Să se pună adevărul pe masă, sunt dispus să mă bat cu toată lumea pentru el. Chiar dacă pierd procesul, nu îmi pare rău, deşi m-am bătut mult pentru el. Voi merge mai departe".

A plecat din ţară înaintea emiterii unui mandat de urmărire

Mihai Necolaiciuc (59 de ani) a condus CFR-ul între 2000 si 2003. În această perioadă el ar fi prejudiciat instituţia prin contracte de achiziţii ilegale. Pe numele său au fost deschise mai multe dosare, trei ajungând în instanţă. În 2005, Necolaiciuc a plecat din ţară, prin Albiţa, la acel moment neexistând un mandat pe numele lui.

În iunie 2009, după ce un asemenea mandat a fost emis, el a fost descoperit şi arestat de autorităţile americane. Ulterior, Statul Român a trimis în SUA trei cereri de extrădare a sa, pentru a fi judecat în ţară.