„Evenimentul zilei” prezintă în exclusivitate raportul Inspecţiei Judiciare privind privind declaraţiile premierului Victor Ponta în legătură cu condamnarea lui Adrian Năstase în dosarul „Zambaccian”. CSM a stabilit că și Cătălin Ivan și Dan Șova au încălcat independența Justiției, prin recentele declarații publice.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și-a asumat raportul Inspecției Judiciare, dând astfel un vot de blam premierului Victor Ponta pentru declarațiile care au adus atingere independenței Instanței Supreme, independenței DNA și a sistemului judiciar, în ansamblul său. Raportul IJ a fost adoptat cu majoritate de voturi, 12 membri din 17 prezenți votând pentru, trei împotrivă, iar doi abținându-se. Declarațiile politicienilor Cătălin Ivan și Dan Șova, reclamate de vicepreședintele Instanței Supreme, Ionuț Matei, sunt considerate de CSM ca fiind de aceeași natură ca afirmațiile premierului. Cu alte cuvinte și cei doi politicieni au încălcat independența Justiției. Concluzia Raportului:

• EXCLUSIV EVZ. Ponta a încălcat independenţa Justiţiei. PREŞEDINTELE Înaltei Curţi l-a APOSTROFAT dur pe şeful GUVERNULUI

"Totodată, apreciem că afirmaţiile domnului Victor Ponta făcute în cadrul emisiunii "Ora de vârf" la postul România Tv din data de 6 ianuarie 2014, au afectat imaginea şi independenţa procurorilor din cadrul DNA fiind de natură contribuie la pierderea încrederii cetăţenilor îna ctul de justiţie, prina creditarea ideii că dpsarele penale sunt înregistrate la comanda unor persoane cu putere de decizie din mediul politic, sau că soluţionarea unor dosare este tergievrsată deşi există probe suficiente pentru finalizarea lor

În raport de aspectel sesizate considerăm că, prin afirmaţiile emise în spaţiul public, a fost afectată nu numai imaginea unei instanţe judecătoreşti sau a unor parchete vizate, ci imaginea sistemului judiiar în ansamblul ei". Despre „Dosarul Zambaccian”- Adrian Năstase

• Durata procedurii în această cauză, prin raportare la data primei înregistrări în sistem a dosarului -13 noiembrie 2006- şi până la la data soluţionării definitive prin decizia penală nr. 1/6 ianuarie 2014, a fost de 7 ani şi o lună.
• Din această perioadă, dosarul s-a aflat pe rolul instanţelor doar 3 ani şi 7 luni din durata totală a procedurii, perioadă din care timp de 6 luni judecata a fost supendată, iar pentru motivarea sentinţei de fond au fost necesare aproximativ 2 luni de zile.
• De menţionat că în perioada de 3 ani şi 7 luni dosarul a  parcurs două cicluri procesuale, fiind efectiv soluţionat pe fond într-un interval mai mic de 2 ani, perioadă de timp în care au fost foirmulate numeroas cereri şi excepţii, a fost administrat un probatoriu complex (audierea unui număr de 57 de martori şi efectuarea a 3 expertize tehnice de specialitate).
• Raportat la complexitatea dosarului este de remarcat efortul completului de judecată care a acordat termene foarte scurte urmărind constant soluţionarea cu celeritate a cauzei.
• În recurs, cauza a fost soluţionată de asemenea celeritate, respectiv într-un interval de 10 luni.
• De subliniat că, dosarele de mare corupţie au făcut în mod constant obiectul analizei de către Inspecţia Judiciară- Direcţia de inspecţie pentru judecători sub aspectul duratei procedurilor judiciare. Astfel, iniţial, dosarul nr. 3862/1/2010 (nr. 15083/1/2006) a fost analizat în cadrul verificărilor effectuate de Inspecţia judicară cu privire la dosarele de mare corupţie aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti concretizate în raportuld e control nr. 2788/IJ/SIJ/2011.
• În acest context, până la termenul din data de 17 ianuarie 2012, dosarul nr. 3862/1/2010 a făcut obiectul verificărilor în cadrul raportului de control prividn analiza dosarelor de mare corupţie, aprobat prin Hotărârea Secţiei pentru judecători privind analiza dosarelor de mare corupţie, aprobat prin Hotărârea Secţiei pentrui judecători nr. 116/ 28 februarie 2012 a Consiluului Superior al Magistraturii.
• Prin aceeaşi Hotărâre s-a constat că defăşurarea procedurii în cauza analizată s-a făcut în limita cadrului legal prescris de dispoziţiile procedurale şi regulamentare, iar temporizarea procedurilor nu a rezultat din conduitre imputabile judecătorilor cauzei, fiind determinată predominant de cauze obiective. Totodată, s-a evidenţiat efortul judecătorilor Secţiei Penale a ICCJ în sensul accelerării judecăţii în dosarele verificate, în condiţiile lipsei acute de judecători şi personal auxiliar, judecătorii fixând termene scurte, de o săptămână sau chiar de câteva zile, utilizând săli de judecată ale altor instanţe din Bucureşti pentru a soluţiona dosarele.
• În continuare, Direcţia de inspecţie pentru judecători desfăşoară o activitate de monitorizare cu caracter permanent a dosarelor de mare corupţie, aceasta fiind stabilită în planul anual de activităţi a Inspecţiei Judiciare în sensul recomandărilor cuprinse în Hotărârea Secţiei pentru juudecători a CSM nr. 116-28 februarie 2012.

Despre dosarul “Transformatorul”- Relu Fenechiu

• Durata procedurii în fond, de la data primei înregistrări în sistem a  dosarului- 28 iunie 2012 şi până la pronunţarea sentinţei penale nr. 702/12 iulie 2013,a  fost de 11 luni, din care de la data înregistrării dosarului şi primul termen de judecată s-au scurs 6 luni.
• Împotriva soluţiei au formulat recurs inculpaţii, dosarul înregistrat la data de 11 octombrie 2013, sub numprul 4963/1/2013, aflându-se în prezent la Completul de 5 judecători.
• Cauza a parcurs până în prezent 3 termeen de judecată, la termenul din data de 7 ianuarie 2014 instanţa amânând judecata la data de 16 ianuarie 2014 pentrua  delibera asupra probtoriului ce urmează a fi adminsitrat în calea de atac a recursului.
• Prin urmare, durata procedurii de la data primei înregistrări în sistem a dosarului -28 iunie 2012- şi până la data ultimului termen acordat în cauză, respective 16 ianuarie 2014 a fost de 1 an şi 6 luni, perioadă în care cauza a fost soluţionată pe fond aflându-se în prezent pe rolul instanţei de control judiciar.

„Nu au rezultat indicii privind nerespectarea, din motive imputabile, a dispoziţiilor legale”

În consecinţă, din verificările efectuate, potrivit art. 53 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, cu privire la aspectele semnalate referitor la activitatea judecătorilor nu au rezultat indicii privind nerespectarea, din motive imputabile, a dispoziţiilor legale privind nerespectarea, din motive imputabile, a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea u celeritate a cauzelor menţionate, măsurile luate de instanţă fiind motivate de necesitatea lămuririi cauzelor sub toate aspectele, pe bază de probe, în vederea asigurării aflării adevărului, cu respectarea rolului activ (art 3 şi 4 Cod Procedură penală).

Împrejurarea căm în faze procedurale diferite, judecătorii pronunţă soluţii diferite argumentate juridic (achitare/condamnare), este de esenţa jurisdicţiei, acesta fiind unul dintre rolurile controlului judiciar exercitat, ca urmare a promovării căilor de atac prevăzute de lege, nefiind de natură a pune in discuţie independenţa acestora.

Totodată, verificările efectuate au relevat faptul că judecătorii care au pronunţat sentinţa penală nr. 474/30 martie 2012 (dosarul nr. 3862/1/2010( nu au intrat în compunerea completului de judecată care a pronunţat decizia penală nr. 1/ 6 ianuarie 2013 (nr. 1919-2013)

Competenţa, stabilită de normele procedurale

Competenţa privind soluţionarea unor anumite tipuri de cauze penale în prima instanţă de recurs este stabilită de normele procedurale, respective de art. 29 Cod Procedură Penală, astfel încât participarea judecătorilor Secţiei Penale, în completuri cu compunere diferită, la soluţionarea cauzei anterior analizate constituie o obligaţie profesională.

Este adevprat că, unii judecători investiţi cu soluţionarea recursului au formulat cereri de abţinere, parte dine I fiind şir ecuzaţi de părţile din proces, cererile fiind soluţionate în sesnsul repsingerii, însă, în lipsa unor hotărâri care să constate incompatibilitatea acestora de a aprticpa la judecarea cauzei, judecătorii nu se puteau retrage de la judecată, având în vedere principiile care guvernează repartizarea aleatorie a cauzelor.