Chiar dacă în ultimii ani nu a mai avut legături cu şeful statului, fostul premier nu exclude revenirea în politică.

La sediul Institutului Român pentru Studii Democrate, pe care îl conduce, Petre Roman are o secretară între serie mică şi unicat. Şi arată incredibil de tânăr. Este un om optimist, cu o privire limpede. Ceva din viaţa lui frumoasă se mută şi în tine când vorbeşti cu el. Este un privilegiu să îl întâlneşti. Indiferent de părerile lui politice, oarecum reţinute şi prea neutre, omul te pune pe gânduri. De 40 de ani încoace are tot 75 de kilograme, la 1,80 înălţime, toţii dinţii şi nici un fir alb. Părul lui pare vopsit, dar el spune că nu ar fi chiar aşa. Şi-ar fi dat doar cu o cremă pentru regenerare. Dar cine poate şti?

Şi dacă nu se poate clarifica un lucru atât de simplu, putem îndrăzni să abordăm discuţii esenţiale? Putem şi sunt chiar interesante. Pentru că avem în faţă un vorbitor de franceză, spaniolă, italiană, engleză, rusă aproape la perfecţie. Şi care ar vrea să înveţe germană şi să reînceapă lecţiile de pian. Cândva, în copilărie, a mai încercat să stăpânească secretul clapelor din sidef şi nu-i place să lase lucrurile neterminate.

EVZ: Aţi fost consilierul lui Crin Antonescu. Cum vi se pare apropierea lui de PSD şi situaţia politică a momentului? Petre Roman: Am făcut un lucru care este logic, şi anume, unificarea opoziţiei. Această mişcare, pe orice meridian al lumii, este cât se poate de utilă, pentru a crea alternative. Faţă de momentul în care s-a reuşit unificarea opoziţiei în raport cu majoritatea, constituită din bucăţi neclare şi ineficiente, mai rămâne de realizat un lucru: opoziţia să dea sentimentul că este o alternativă. Cu alte cuvinte, că nu e un ciclu al păcălelii. Vin ai noştri, pleacă ai lor... Păi n-am făcut nimic, nu despre asta-i vorba.

Vi se pare actuala opoziţie un ciclu al păcălelii? N-aş vrea să spun asta, e vorba de consens şi cooperare până la urmă în multe situaţii esenţiale. E adevărat că dezamăgirea faţă de guvernarea actuală i-a împiedicat pe foarte mulţi să privească cu mai mare deschidere la anumite teme consensuale. Fără compromisuri nu există consens, iar fără consens, realizările sunt foarte dificile sau chiar imposibile. În campania electorală din 2004 mi-am exprimat opţiunea, dar lumea era surdă la aşa ceva, ca să avem o temă consensuală, cum ar fi cea legată de aderarea la UE din 2007 unde erau implicate foarte multe fonduri. În 2011, situaţia este mult mai puţin favorabilă, în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor eropene, decât în 2004.

Legat de acest ciclu al păcălelilor. Naşul şi, bănuiesc, prietenul dvs., Dinu Patriciu, un om cu o experienţă la fel de mare ca a dvs., cu o influenţă poate chiar mai mare, caracteriza alianţa USL drept o "struţo-cămilă". Da, el nu crede într-o alianţă stânga-dreapta, ceea ce e de înţeles, el e ca filozofie, un libertarian, persoană foarte greu de plasat într-o zonă de stângă. Dar aţi văzut că, în materie economică, el este un om care se exprimă cu claritate, care simte pulsul economiei, atât în ţară, cât şi în lume. Are nişte idei bune şi concrete, dar ideea de a face o politică înţeleaptă şi eficientă este clară.

El împărtaşeşte părerea dvs. că trebuie o alianţă, dar consideră că în USL liberalii ar fi trebuit să joace un rol mult mai activ. Politica este totuşi despre rezultate, nu intenţii. Orice compromis este bun dacă obţii rezultatul pe care ţi l-ai dorit, complet sau parţial. De aceea, orice fel de majoritate, alianţă, sau cooperare care s-ar pune în mişcare, rezultatul trebuie să fie rezolvarea anumitor probleme, despre care am vorbit, precum deblocarea instituţională care este foarte periculoasă la ora actuală, preluarea masivă şi imediată a fondurilor europene, şi o recredibilizare a interconectării României pe plan extern.

Credeţi că atitudinea lui Patriciu, exprimată în "Evenimentul zilei", creează rumori în sânul PNL? Cred că cine îşi imaginează că Dinu Patriciu n-o să spună ceea ce gândeşte... El a spus acest lucru şi atunci când părea a fi iconoclastic, şi tot a spus-o, îl cunosc foarte bine pe Dinu Patriciu. La un moment dat am reuşit să fac o alianţă cu PNL, cu un scop cât se poate de util, pentru că am creat cea mai bună lege a privatizării din toate ţările foste socialiste, legea fiind baza unei economii occidentale moderne.

• Spre o alianţă Patriciu - Băsescu?

SUCCES

"În 2008, reuşisem să creăm o clasă mijlocie destul de bine stabilită

Din ce în ce mai mulţi încep să creadă că cei doi lideri ai opoziţiei nu mai conving în ultima perioadă, de exemplu Victor Ponta nu pare a fi apt pentru poziţia de prim ministru. Ce părere aveţi? Dânşii pot replica foarte simplu. USL este plasată în sondaje foarte bine. În rândul celor care votează, opoziţia se bucură de 57-58%, ceea ce este un fapt remarcabil. Eficienţa se măsoară, deocamdată, în această intenţie de vot. Cred că este nevoie de o treaptă mai sus, şi anume sentimentul oamenilor că ei sunt alternativa, ca de exemplu în 1996, când PSD a obţinut un rezultat foarte puternic, oamenii au fost de părere că CDR şi PD sunt alternativa.

Interesant este că şi în 2000 a fost o situaţie similară, alternativa era clară: Iliescu cu ai lui sunt alternativa. În opinia mea, aceasta este treapta care nu a fost încă "escaladată" ca să spun aşa. În 2008, reuşisem să creăm în România o clasă mijlocie destul de bine stabilită, rezonabilă, ca mărime şi ca venituri, clasă spulberată de venirea crizei, adică, sute de mii de oameni care, de la o viaţă cumsecade, confortabilă, ajung în situaţii în care nu au ce pune copiilor pe masă.

Putem vorbi despre o prăbuşire socio-economică a României? Această prăbuşire este cea mai gravă, deoarece o ţară merge înainte prin intermediul acestei clase mijlocii. Măsurile anti-criză au fost devastatoare pentru aceşti oameni. Au fost şi argumente greşite, false, mincinoase, nu ştiu dacă cu intenţie. România a trăit pe picior mare, în 2008. Dar, între 2000 şi 2007, în România, venitul real a crescut cu 67%, iar productivitatea muncii cu 83%, un trend impecabil. Asta trebuia să facem.

Nu cumva a venit şi nota de plată? De ce? Nota de plată, era în regulă, nota de plată a fost numai între 2004 şi 2008 când au intrat 35 miliarde de euro investiţii străine directe. În 2008 s-a cheltuit într-adevăr aiurea, într-o competiţie între Gu vern şi opoziţie. Cei care au venit la putere după aceea au fost cei care au pus bazele acestui derapaj grav din 2008. Dacă ar fi luat măsurile dure, necesare şi înţelepte care să stopeze criza şi să menţină o capacitate de plată în rândul acestei clase mijlocii, aş fi zis: Jos pălăria! Dar te revoltă faptul că, deşi printr-o serie de măsuri dure, dar cu soluţii politice, posibile, criza ar putea să fie învinsă, noi n-am avut nici autoritatea, nici capacitatea de a conduce către asemenea soluţii. Aceasta este partea care mă deranjează, mă revoltă, în plan politic. Termenul de leadership ar fi cel mai apropiat de ceea ce numesc eu capacitatea şi autoritatea de a conduce. Şi în Vest se vorbeşte foarte mult despre tema aceasta. "Dacă Guvernul ar fi luat măsurile dure, necesare şi înţelepte care să stopeze criza aş fi zis: Jos pălăria!" PETRE ROMAN, fost lider democrat RELAŢIA CU TRAIAN BĂSESCU

Nu am mai avut legături sau discuţii semnificative

Când v-a acuzat preşedintele Traian Băsescu că i-aţi întors spatele, după convenţia din 2001, v-aţi simţit ofensat? Nu. Absolut deloc, şi nu am înţeles în totalitate de ce. Am spus ce am avut de spus în final, şi am plecat. În ultimii 2-3 ani nici măcar nu am mai avut legături sau discuţii politice semnificative, nici nu am avut ocazia, chestiune pe care mi-aş fi dorit foarte mult ca el s-o înţeleagă, de altfel, un preşedinte nu joacă rolul lui personal aproape niciodată.

Sau aproape întotdeauna. Adică nu joacă rolul său intim, el joacă rolul pe care trebuie să-l joace.

Credeţi că va exista un moment când va trebui să vă reactiveze? Cum am mai spus, nu s-a ivit nici o ocazie pentru abordarea oricărei teme politice în ultimii 3 sau 4 ani. La urma urmelor, nu este imposibil, dar nu aş putea să vă spun nimic.

Există vreun secret politic profund pe care îl deţineţi şi cu care o să plecaţi în mormânt? Nu. De altfel, această întrebare mi-a fost adresată de zeci de ori, iar răspunsul meu este definitiv: NU.

Toată lumea are senzaţia că deţineţi un mare secret. Am povestit, nu doar o singură dată, într-un alt context, lucrurile pe care le consideram senzaţionale, care nu au fost la timpul lor vast mediatizate, deci orice lucru extraordinar care s-a întâmplat la un moment dat, a fost povestit. "Train Băsescu nu joacă rolul său intim, el joacă rolul pe care trebuie să-l joace." PETRE ROMAN, fost premier DEZAMĂGIT DE TOȚI PREMIERII

Coordonaţi activitatea Institutului Român pentru Studii Democrate. Ce activitate are? Am înfiinţat Institutul Român pentru Studii Democrate cu mulţi ani în urmă, adică în 2000. Am avut programe destul de interesante cu acest institut, în prezent se derulează programe europene. Sunt două programe interesante, unul pe fonduri europene, în favoarea femeilor marginalizate, temă foarte importantă pentru UE şi pentru România şi o a doua temă foarte interesantă este legată de refacerea ecologică a terenurilor şi a pădurilor. În ambele cazuri, noi ne ocupăm de pregătirea personalului. Aveţi rezultate concrete ale acestor programe? Rezultatele se văd prin oamenii care sunt pregătiţi. Rezultatul cel mai concret ar fi, după viziunea mea, cu totul altul, o viziune pe care am încerat să o lansez încă din 1997, pe care am prezentat-o succesiv diferiţilor prim-miniştri, fără succes. România are circa 2 milioane de terenuri degradate, pentru care dispunem de tehnologii de împădurire puse la punct de tehnicieni silvici români. Pentru aceste programe noi nici n-am avea nevoie de foarte mulţi bani, căci pentru aşa ceva se găsesc fonduri foarte importante în Europa şi în lume. În prezent, lumea este foarte preocupată de împădurire, aceasta fiind una din cele mai sigure metode pentru captarea dioxidului de carbon, care este responsabil pentru efectul de seră. Nu am avut succes cu niciunul dintre ei, din păcate. Pe vremea când eraţi dvs. prim-ministru... La momentul respectiv erau probleme mult mai importante, eu nereuşind să creez decât să încheg o structură administrativă care să se ocupe de împăduriri. Una peste alta, acesta încă este un foarte bun plan pentru România.

Care dintre prim-miniştrii pe care i-aţi abordat s-a apropiat puţin de această temă? Niciunul. Primul cu care am încercat a fost Ciorbea, el însă a avut probleme mari legate de preluarea situaţiei grave din bănci, atunci apărând necesitatea refacerii relaţiei cu FMI. Şi cu Radu Vasile am încercat, dar fără succes. Dezamăgit am fost şi de Adrian Năstase, deoarece el chiar avea posibilitatea aceasta. Cu domnul Isărescu timpul a fost prea scurt, iar cu Călin Popescu Tăriceanu, care îmi este şi bun prieten, tema a rămas suspendată până în momentul în care am fi găsit oameni capabili să declanşeze aducerea de fonduri. Dar nu a fost o pierdere de timp, iar unul din planurile pe care le-aş pune în aplicare ca prim ministru, de exemplu, ar fi acesta, care ar fi oferit foarte multe locuri de muncă, şi un mare plus pentru România. Dar e unul dintre planuri.

Mai aveţi şi alte dezamăgiri legate de Adrian Năstase? Nu. Când în politică eşti dezamăgit, pleci, n-ai ce căuta. Un om politic dezamăgit nu mai e bun să facă politică. Mă înfurie, mă revoltă... La un moment dat aţi fost dezamăgit şi v-aţi retras o perioadă din primul plan. Am acceptat o situaţie în care am pus alte lucruri pe primul plan, dar nu am încetat să fiu legat de politică. În ceea ce mă priveşte, când asemenea lucruri nu se fac, sunt revoltat. Vă mai gândiţi să fiţi prim ministru? Bună întrebare. Se punea problema să fiţi ministru de externe la un moment dat. Întotdeauna îţi pui întrebarea dacă în calitatea aceasta poţi face diferenţa, dacă aceasta este întrebarea, răspunsul este da. Ce ar face dacă ar fi din nou premier

Dacă aţi fi, de exemplu, astăzi prim ministru, care ar fi primele trei măsuri pe care le-aţi lua? Fără îndoială că cea mai importantă temă abordabilă acum este cea a fondurilor europene, nefiind vorba nu numai de incompetenţă, ci şi de interesele pur şi simplu criminale legate de accesul la aceste fonduri. Cum ar fi? Puteţi da un exemplu? De exemplu, în loc să pui 10-15 % la nişte fonduri europene pentru a obţine 85-90%, le foloseşti pe cele 10-15% pentru alte lucrări unde ştii sigur că rezultatul e direct. Iată o crimă. O altă problemă a României în prezent este blocajul în care se găsesc domenii cheie precum învăţământul, sănătatea, poliţia, justiţia. Suntem năpădiţi de blocaje. Soluţia ar fi să trecem de la producţia de nesiguranţă a Guvernului, oamenilor de afaceri, chiar şi consumatorilor, la producţia de credibilitate.

Şi cum putem face acest lucru? Deblocările se fac prin autoritate şi capacitate de a conduce. După deblocare lucrurile se repornesc, nu mai există o perioadă de aşteptare, pentru că imediat se creează o bază de încredere. Un capital de încredere... Fără îndoială... Desfacerea acestor blocaje este urgentă şi, sigur, refacerea relaţiilor în plan extern. Astea ar fi cele trei măsuri de care m-aţi întrebat mai devreme. Relaţiile externe sunt viciate Sunt aşa de viciate relaţiile externe? Sunt foarte slabe. Nu funcţionează şi nu ne pun în valoare interesele economice şi pe cele strategice locale De cine anume v-aţi apropiat mai mult, pe plan extern?Eu am avut şansa să creez, pentru România, nişte legături foarte bune pe plan extern. Cu Franţa, cu Germania, de exemplu cu Helmutt Kohl, care s-a pronunţat zilele trecute destul de critic la adresa Angelei Merkel, spunând că aceasta îi distruge tot capitalul european pe care el l-a creat. De asemenea, am avut relaţii politice bune cu Italia, Spania, Olanda, SUA. În 2000, în calitate de ministru de externe am semnat parteneriatul intensificat, consolidat cu SUA. Toate aceste lucruri trebuie repornite. Cum aţi caracteriza situaţia actuală a relaţiilor României cu Rusia?Nu e bună, e o situaţie de neîncredere reciprocă. Am avut la un moment dat ocazia să recuperăm terenul intereselor noastre economice. Momentul în care s-a semnat tratatul de bază. Anumite teme mai sensibile au fost date deoparte, urmând să valorificăm interesele economice, legate în principal de exporturile pe care România le-ar fi putut face în Rusia. Declaraţiile politice de ambele părţi nu au condus la nici un rezultat pozitiv, n-au creat nicio bază de încredere, nici măcar internă. Au spus şi alţii lucrurile astea, eu le-am pus într-o formă mai pragmatică, reprezintă o bază solidă pentru clasarea intereselor economice româno-ruse. Despre reorganizarea teritorială ce părere aveţi?A fost un eşec destul de lamentabil la fel ca şi revizuirea Constituţiei. Sigur că regionalizarea este o temă care ştiam că va apare, regionalizarea economică este importantă deoarece în acest fel pot fi atrase, mai uşor, fonduri europene pentru proiectele regionale. Dacă în acele regiuni preluarea fondurilor europene a fost atât de incompetent şi ineficient realizată, nu pot să cred că acum va fi altfel. Pe de altă parte nu ai voie să nu ţii seamă de sentimentele oamenilor. Judeţele din România au o bază psihologică foarte solidă. Eu am fost confruntat cu tema aceasta când am fost prim-ministru, erau judeţe care au fost desfiinţate şi ulterior au cerut să fie reînfiinţate. CONDIŢIE FIZICĂ

Cunoscut şi ca primul sex-simbol al României, Petre Roman dezvăluie modul în care reuşeşte să îşi ascundă vârsta, la cei 65 de ani

Nu vă arătaţi vârsta deloc.Urc mult pe munte, înot mult în mare, fac mult sport, la mine exerciţiul fizic e important.

Vă vopsiţi părul?Nu. Folosesc o nuanţă care îl ajută să îşi mentină culoarea, dar nu. De fapt, calitatea părului ţine de exerciţiul fizic.

În anii ‘90 aţi fost categoric primul sex-simbol în România. Vă consideraţi la fel în continuare? Îmi amintesc că Mircea Dinescu mi-a spus la scurt timp după ce am înotat în Dunăre, că o să-mi dăuneze treaba asta. O să vezi, o să scazi în vot. L-am întrebat, de ce? Ce rău am făcut? Am înotat în Dunăre ca să susţin deschiderea traficului comercial pe Dunăre. Răspunsul lui a fost «Nu, atâţia bărbaţi te-au invidiat, văzând că femeile te-au admirat încât ai să vezi că o să pierzi. Se pare că a avut dreptate. Da, deci, revenind la întrebare, arăt bine. Un prieten de la Toulouse, unul din cei mai buni biologi din lume, îmi spunea că exerciţiul fizic intens, nu excesiv, este incredibil de răsplătitor, pentru că îţi poţi menţine tonusul de la 45 de ani, şi la 75 de ani. Desigur, sunt foarte atent cu mâncarea.

Este cumva o componentă internă, sufletească, care să vă ajute la acest lucru? Bineînţeles că există un fel de tărie de caracter, o intimitate sufletească foarte utilă. Trebuie să-ţi stăpâneşti momentele când eşti dezamăgit sau supărat şi să treci mai departe.

Situaţia familială liniştită constituie şi ea un suport?Cu siguranţă. Mă capacitează, pentru că există acest sentiment al răspunderii faţă de cel mic, care are 1 an şi 8 luni, iar eu vreau să-l văd intrând în viaţă, prin urmare am o răspundere în plus, care mă împinge să fac tot ce este necesar pentru a-mi menţine aptitudinile, şi le-aş recomanda tuturor, exerciţiul fizic, plimbările şi urcările pe munte, avantajul fiind că îţi alegi un ritm, şi continui, fără să te epuizezi.

De pian de ce nu v-aţi apucat? La vârsta la care am început să cânt la pian, când eram foarte mic, nu eram foarte studios, nu aveam deloc răbdare, aşa că am renunţat, iar părinţilor mei leam reproşat doar un singur lucru, anume că nu m-au obligat să continuui lecţiile de pian.

Cu Zoe a fost o poveste adevărată sau o legendă? A fost ceva adevărat, dar... M-am întâlnit de câteva ori cu ea, n-a fost o relaţie, eu am plecat înapoi la Toulouse, plecare datorată şi acestei situaţii, ei aveau alte planuri.

Şi puloverul de revoluţionar? Este la locul lui de cinste, acasă. L-am păstrat cu sfinţenie. Era de foarte bună calitate, era un cadou de la cineva şi a rezistat foarte bine. L-am mai pus de atunci de două-trei ori, de câte un 22 decembrie, m-au rugat cei de la televiziuni.

Din Revoluţie vă păstrez dumneavoastră o imagine bună. Despre Iliescu, nu. Eu aş avea motive mai dure. El, în cel mai bun caz, a tolerat ce s-a întâmplat în septembrie ‘91. Nu avea cum să nu fie informat că SRI-ul se ocupă. Deci ei au fost cei care au organizat, dar el a rămas în bună măsură tributar ideei de administrare economică. Şi aici, el nu avea încotro în raport cu mine. Pentru că eram, ca să zic aşa, la paritate la încredere, nu mergea altfel. Însă, ca politician este redutabil şi un om rezonabil. El şi-a făcut datoria totuşi... El susţinea că a avut faţă de mine o relaţie extrem de apropiată, cum nu a avut faţă de nimeni. Dar nu s-a văzut asta.