Evenimentul Zilei > Social > Exclusiv EVZ: interviu cu secretarul general al NATO
Exclusiv EVZ: interviu cu secretarul general al NATO

Exclusiv EVZ: interviu cu secretarul general al NATO

Secretarul general al NATO crede că lumea s-a schimbat fundamental şi că Alianţa Nord-Atlantică trebuie să se schimbe odată cu ea.

Secretarul general al NATO Jaap de Hoop Scheffer a explicat, într-un interviu acordat în exclusivitate EVZ, în biroul de la cartierul general din Bruxelles, importanţa summitului de la Bucureşti pentru Alianţa Nord- Atlantică. Deşi este locul în care se iau deciziile militare pentru zone fierbinţi ca Afganistan, sediul din Bruxelles al NATO nu are nimic din dramatismul Pentagonului, în faţa căruia, din când în când, mai aterizează un Black Hawk plin cu soldaţi.

Diplomat desăvârşit, Scheffer s-a ferit să dea verdicte sau să aplice etichete, aşa cum se întâmplă cu prea multă uşurinţă la Bucureşti. Întrebat cum va rămâne summitul de la Bucureşti în istoria NATO – de loc se leagă pentru totdeauna hotărârile luate -, Scheffer şi-a exprimat doar speranţa că şefii de stat şi de guvern vor demonstra că sunt dedicaţi misiunii şi valorilor NATO.

Ioana Lupea: Summitul de la Riga a fost numit „summitul amânării“. Cum credeţi că va fi numit summitul de la Bucureşti?
Jaap de Hoop Scheffer: Am face o mare nedreptate dacă am cataloga Riga drept „summitul amânării“, nu sunt de acord cu această interpretare. A fost un summit de succes şi foarte bine organizat. În ceea ce priveşte Bucureştiul, văd câteva linii principale de discuţie. În primul rând, extinderea – nu ştiu încă dacă vor fi invitaţii, suntem în ultimul stadiu al procesului de decizie în această privinţă. În al doilea rând, ţinând cont de faptul că imaginea NATO şi credibilitatea NATO sunt legate până la urmă de operaţiunile derulate, ne vom concentra pe aceste operaţiuni, din Afganistan sau Kosovo. Nu ştim care va fi situaţia din Kosovo în momentul în care şefii de state şi de guverne se vor întâlni.

Ar trebui de fapt să realizăm că factorii externi pot influenţa destul de mult un summit, inclusiv un summit NATO. Acest summit va fi important şi în relaţia dintre NATO şi partenerii săi. Partenerii mai îndepărtaţi, parteneri mai tradiţionali, care vor participa la reuniunea Consiliului de Parteneriat Euro-Atlantic (EAPC) şi, în special, la reuniunea 26+N, aşa cum o numim noi. Cititorii dumneavoastră nu vor înţelege foarte mult din această sintagmă, este vorba despre toţi aliaţii NATO sau non-NATO din Afganistan, principalii donatori, principalii furnizori de trupe. În cele din urmă, acesta va fi ultimul subiect, este vorba despre necesitatea ca NATO să răspundă provocărilor secolului XXI. Nu mă aştept la decizii fundamentale pe tema scutului antirachetă, dar cu siguranţă va fi pe agendă.

Va fi lansată la Bucureşti o discuţie pe tema unui nou concept strategic?
Dificil de spus, nu cred că vom vedea lansarea oficială a unui concept strategic. Eu sunt de ceva vreme de părere că NATO are nevoie de un concept strategic. Îmi pot imagina – şi aici vorbesc în nume personal, nu în numele celor 26 de aliaţi – că la Bucureşti mi s-ar putea solicita, în calitate de secretar general, să analizez elemente care ar putea alcătui o discuţie privind un nou concept strategic, care ar putea fi lansat în 2009 şi terminat în 2010. Deci nu văd Bucureştiul ca un moment de lansare oficială, dar îmi pot imagina că între summitul de la Bucureşti din 2008 şi reuniunea NATO care va avea loc în 2009, primele elemente (ale conceptului – n.r.) vor fi definite.

Care ar fi aceste elemente ce ar trebui incluse în noul concept?
Este prea devreme pentru a spune ceva pe această temă. Dar trebuie să ţinem cont de faptul că actualul concept strategic al NATO a formulat, în 1999, operaţiunile derulate de NATO pe trei continente, dezvoltarea de relaţii cu partenerii săi. În mod clar, noile provocări trebuie discutate. Cred că NATO va fi întotdeauna o alianţă transatlantică bazată pe securitate colectivă şi apărare integrată, dar lumea din jurul NATO s-a schimbat fundamental, astfel că NATO trebuie să se schimbe odată cu ea. Şi această schimbare trebuie înglobată într-un nou concept de securitate.

SCUTUL AMERICAN ANTIRACHETĂ

„Acea parte a Europei continentale care nu va fi protejată de scut trebuie protejată“

Rusia consideră că politica uşilor deschise este una moştenită din timpul Războiului Rece. Este opoziţ ia Rusiei faţă de extinderea NATO diferită în acest moment?
Nu sunt de acord cu poziţia Rusiei, cred că Alianţa se află în dezacord cu aceasta. Cum poate cuiva să-i fie teamă de extinderea NATO, când aceasta înseamnă democraţie, stat de drept, protejarea drepturilor omului. Cui ar putea să-i fie teamă de valorile fundamentale pe care NATO le-a apărat întotdeauna? Cine suntem noi să interzicem naţiunilor care vor să se alăture acestei familii acest drept? În aceste condiţii nu înţeleg prea bine poziţia Rusiei, ca să fiu sincer, pentru că sunt de părere că nimeni nu ar trebui să fie îngrijorat.

Este statutul de membru al
Ucrainei sau al Georgiei negociabil cu Rusia?
Nu este o întrebare relevantă, în sensul că apartenenţa la NATO este discutată cu candidaţii şi aliaţii NATO, nu cu state terţe. Dacă aceasta este percepţia Rusiei, că extinderea NATO nu ar trebui să aibă loc, atunci ar trebui să discutăm acest lucru cu partenerii noştri ruşi. Avem un parteneriat important cu Rusia, avem Consiliul NATO-Rusia. Nu spun că nu ar trebui să discutăm extinderea NATO cu Rusia, dacă are această percepţie, că extinderea este greşită. Dar această percepţie este greşită, în opinia mea.

În Afganistan, Rusia şi NATO
pot face mai multe împreună

Care credeţi că este principalul subiect de discuţie pe agenda Consiliului NATO-Rusia?
Avem multe de discutat. În presă putem vedea uşor chestiunile asupra cărora suntem în dezacord, retragerea din Tratatul Armelor Convenţionale sau scutul antirachetă, dar există multe puncte unde suntem de acord. În lupta împotriva terorismului, spre exemplu, şi amintesc aici misiunea din Marea Mediterană, unde participă şi Rusia. Acolo putem vedea navele NATO şi ale Rusiei în operaţiuni comune. Derulăm, de asemenea, cu succes un program de training pentru lupta contra traficului de droguri, destinat oamenilor din Afganistan. Cred că în Afganistan, Rusia şi NATO pot face mai multe împreună. Lucrăm împreună şi în domeniul apărării antirachetă, tocmai am avut un exerciţiu în Germania, în urmă cu două săptămâni. Lucrăm împreună în domeniul urgenţelor civile. Deci sunt o mulţime de chestiuni de discutat cu Rusia şi nu trebuie indusă o percepţie cum că suntem în dezacord pe orice subiect. Avem diferendele noastre fundamentale, dar cred că aceasta este o relaţie între adulţi. Rusia este un stat important, cu propriile interese, NATO este o alianţă importantă, cu propriile interese, deci hai să stăm de vorbă.

Reconstrucţia,
responsabilitatea guvernului afgan

Un raport pregătit de un grup de înalţi comandanţi din SUA şi NATO a stabilit că Alianţa trebuie să fie gata de a lansa un atac nuclear preventiv. Care este opinia dumneavoastră în această privinţă?
Prefer să nu comentez această parte a raportului. NATO are un element nuclear în strategia sa, care este din nefericire important, având în vedere ameninţările şi provocă rile actuale, dar ca secretar general al NATO nu voi comenta niciodată pe tema strategiei nucleare.

Care sunt provocările pentru stabilirea de legături între scutul antirachetă din Polonia şi Cehia şi activităţile antirachetă ale NATO?
Vedem că SUA discută cu cehii şi polonezii despre instalarea scutului, interceptoarele în Polonia şi radarul în Republica Cehă. Aliaţii NATO sunt de acord că există o ameninţare din partea rachetelor balistice. Dacă planurile SUA devin realitate, acest lucru va avea consecinţe asupra NATO, pentru că scutul nu va acoperi toată Europa continentală şi ştiu că aceasta este o discuţie relevantă în România. Cred că NATO trebuie să aibă o discuţie pe tema apărării antirachetă. Cred că, dacă scutul SUA se materializează, acest lucru va avea consecinţe asupra NATO, pentru că acea parte a Europei continentale care nu va fi protejată trebuie, de fapt, protejată. Securitatea este indivizibilă, aşa cum am spus de mai multe ori, aşa cum am spus şi când am fost în Bucureşti. Nu există state de categoria A sau B în NATO, prin urmare scutul antirachetă este o discuţie relevantă pentru NATO, dar nu suntem în faza finală a procesului de decizie.

Secretarul american al apărării, Robert Gates, a fost citat spunând că forţa NATO din sudul Afganistanului nu ştie cum să deruleze operaţiuni de contracarare a insurgenţilor. Au existat reacţii vehemente din partea statelor europene. Credeţi că acest moment de tensiune va afecta discuţia privind suplimentarea numărului de trupe din Afganistan?
Nu cred. Cred că Robert Gates a clarificat subiectul şi nimeni nu mai este supărat.

Dar veţi solicita suplimentarea numărului de trupe din Afganistan?
Aceasta este o solicitare permanentă. Sunt de acord cu Robert Gates când solicită mai multe forţe, pentru că şi eu fac acelaşi lucru.

NATO va solicita ajutor internaţional financiar şi civil pentru reconstruirea Afganistanului?
Aceasta nu este responsabilitatea NATO. După cum am spus, NATO este o organizaţie politico-militară, nu o agenţie pentru dezvoltare. Reconstrucţia este în primul rând responsabilitatea guvernului afgan, este ţara lor. Apoi, avem şi alte organizaţii internaţionale, cum ar fi ONU, UE, G8 sau donatorii internaţionali. NATO are responsabilitatea, sub mandat ONU, de a crea o situaţie care să permită reconstrucţia ţării. Dar NATO nu lucrează în domeniul antreprenorial.

S-ar putea ajunge la un acord privind „diviziunea muncii“, potrivit căreia NATO va controla partea militară a crizei, în vreme ce UE va avea grijă de reconstrucţia civilă?
Cred că principala responsabilitate a NATO este, aşa cum aţi spus, pe partea militară, să genereze securitate şi stabilitate. NATO nu este o organizaţie de dezvoltare. Uniunea Europeană este mult mai potrivită decât NATO pentru a se implica în operaţiunile de reconstrucţie şi dezvoltare. Pe de altă parte, şi Uniunea Europeană lucrează pentru a avea capacitatea de a răspunde robust şi militar atunci când va fi nevoie.

Franţa a semnalat intenţia privind „o reîntoarcere“ la NATO. Acest pas presupune atribuirea unor posturi în comandamentul Alianţei?
În primul rând aş vrea să spun că, ceea ce numesc normalizarea relaţiilor dintre NATO şi Franţa, este o decizie franceză. O decizie suverană luată de guvernul francez, nu una a NATO. Dacă Franţa doreşte să normalizeze relaţiile, nu vorbim despre o reintegrare pentru că Franţa este totuşi un membru proeminent al NATO, iar acest cuvânt ar fi nepotrivit, atunci aş fi bucuros. Dar dacă această decizie va fi luată, atunci, fără nicio îndoială, acest lucru va presupune că Franţa va deveni mai implicată în structura de comandă a NATO şi va avea posturile de comandă cuvenite unui stat de mărimea Franţei.

NATO este pregătit pentru
orice scenariu în Kosovo

Este NATO pregătit pentru orice scenariu în Kosovo?
NATO este pregătit pentru orice scenariu în Kosovo. K-FOR, forţa NATO de 60.000 de militari, este gata să îşi îndeplinească mandatul ONU, trupe de rezervă ale NATO sunt gata, în eventualitatea în care vor fi necesare, aşa că NATO este pregătită.

Ce poate face NATO pentru stabilitatea în Balcani?
În primul rând, aş menţiona prezenţa în Kosovo, legarea de relaţii cu ceilalţi aliaţi din Balcanii de Vest, dincolo de cei care bat la uşa Alianţei. Aş putea să adaug relaţiile cu Bosnia-Herţegovina şi Muntenegru şi, chiar dacă Serbia este într-un moment electoral, relaţia cu Serbia. Ce poate face NATO este să-şi joace rolul de sporire a stabilităţii în Balcanii de Vest, iar acest lucru se poate face numai având relaţii strânse cu aceste naţiuni.

Cum credeţi că va rămâne cunoscut în istorie summitul de la Bucureşti?
Este greu de spus cu două luni în avans. Am spus că sper ca şefii de state şi de guvern să arate că sunt dedicaţi Afganistanului, că sunt dedicaţi Kosovo. De asemenea, sper că vor privi dintr-un unghi pozitiv extinderea NATO şi că vor putea răspunde la provocările de care am vorbit.

EXTINDERE

„Dacă şi cui vom adresa invitaţii este o chestiune politică“

Ce este NATO acum, o alianţă defensivă, o alianţă concentrată pe securitate sau o instituţie de rezolvare a crizelor globale?
N-aş alege niciuna dintre cele trei definiţii. NATO este o alianţă politico-militară. NATO a început în 1949 prin protejarea securităţii aliaţilor, iar NATO încă mai face acest lucru. Dar NATO s-a transformat de-a lungul anilor, iar acum a devenit o organizaţie capabilă şi pregătită să genereze stabilitate. NATO face asta în multe cazuri sub mandatul ONU, aşa cum se întâmplă în Afganistan, în Kosovo, în misiunile de instrucţie din Irak, sau cu aprobarea informală a ONU, aşa cum se întâmpla cu ajutorul oferit Uniunii Africane din Darfur. Avem o operaţiune antiteroristă în Marea Mediterană, care nu se află sub mandatul ONU. Misiunea NATO este de a genera securitate şi stabilitate, dar este atât politică, cât şi militară.

Statele Unite au cerut acceptarea în NATO a trei noi membri, Albania, Macedonia şi Croaţia, dar aliaţi europeni vorbesc despre limitarea numărului la doi sau chiar la unu. Care credeţi că este cea mai bună opţiune pentru NATO în acest moment?
Există trei naţiuni care bat la uşa NATO în Balcanii de Vest. Dacă vom adresa invitaţii şi cui vom adresa invitaţii este o chestiune politică. Dar este o decizie politică bazată pe rezultate. Mai există timp în care aceste state trebuie să continue reformele. Nu vă pot spune care ar fi cea mai bună decizie. Opinia mea a fost întotdeauna aceea că uşa NATO ar trebui să fie deschisă, Tratatul de la Washington vorbeşte despre democraţiile europene şi, imediat ce democraţ iile europene îndeplinesc criteriile necesare statutului de membru al NATO, ar trebui să primească o invitaţie. Dar cine va fi invitat la Bucureşti este prea devreme să spunem.

Care este răspunsul NATO pentru Ucraina şi Georgia, care au solicitat accederea în „Planul de Acţiune pentru Aderare“?
Acesta este un alt subiect aflat pe agenda summitului. Am intensificat dialogul cu Ucraina şi cu Georgia, cred că ar trebui să folosim această intensificare la maximum. Aliaţii vor discuta despre relaţia cu Ucraina şi Georgia şi, posibil, despre alţi paşi în această relaţie.