Kasper Ilaug, norvegianul care a reuşit să salveze, cu o barcă de pescuit, 18 tineri de pe insula Utoeya, unde un extremist a ucis vineri seară cel puţin 85 de persoane, a vorbit cu EVZ despre momentele de coşmar la care a fost martor şi despre suferinţa unei ţări îndoliate.

22 iulie 2011, "vinerea neagră" pentru Norvegia. Atacul cu bombă produs în apropierea sediului guvernului de la Oslo, soldat cu 7 morţi, a fost numai pentru scurt timp cel mai sângeros atentat din istoria recentă a statului nordic. Imaginile cu răniţii însângeraţi, derulate pe posturile de televiziune locale, aveau să fie ca un presentiment pentru masacrul ce a urmat.

La numai câţiva kilometri depărtare, pe insula Utoeya, sute de tineri participau la o şcoală de vară a Partidului Laburist. Un bărbat în uniformă de poliţist i-a adunat sub pretextul de a le da informaţii despre atacul din Oslo şi a deschis focul la întâmplare. Zeci de tineri au căzut seceraţi de gloanţe, alţii s-au aruncat cu disperare în apă, în încercarea de a scăpa. Pentru câţiva dintre ei, speranţa s-a numit Kasper Ilaug. "Am rămas foarte calm", ne-a spus ferm programatorul în vârstă de 53 de ani, despre reacţia sa când şi-a dat seama de gravitatea evenimentelor.

"Nu aveau loc toţi în barcă, astfel că i-am împărţit în grupuri. Erau în stare de şoc. Stăteau acolo de peste o oră, timp în care îl auzeau pe acel om cum împuşcă alţi tineri", şi-a amintit norvegianul care s-a întors de alte două ori pe malul insulei. În faţa fricii, un lucru l-a împins să îşi continue misiunea: "Le promisesem că mă voi întoarce după ei. Am vrut să îmi respect promisiunea!" "Am strigat la câţiva tineri, credeam că se ascund. Erau morţi"

Dialogul nostru cu salvatorul norvegian a fost întrerupt de mai multe ori de apeluri de la jurnalişti din întreaga lume. Kasper Ilaug nu se consideră însă un erou, ci crede că gestul său e unul firesc, unul pe care l-ar fi aşteptat şi el de la ceilalţi dacă ar fi fost într-o situaţie similară. EVZ: Cum aţi ajuns să luaţi parte la salvarea victimelor masacrului de pe insula Utoeya? Kasper Ilaug: Eu eram la casa mea de vacanţă, care se află pe o insulă destul de apropiată de Utoeya şi am fost sunat de un prieten care mi-a spus să merg acolo, pentru că sunt mulţi oameni care trebuie salvaţi. Mi-a zis să iau barca şi să merg acolo...

Ştiaţi că a fost un atac armat acolo? Nu. Mi-am dat seama de asta mult mai târziu. Eu încă mă gândeam la ce se întâmpla în etapa din Turul Franţei pe care o urmăream la telvizor înainte să fiu sunat de prietenul meu. Nu ştiam la ce să mă aştept când am plecat cu barca. Apoi am văzut câteva elicoptere, mai multe bărci pline cu poliţişti înarmaţi. La scurt timp, pe malul insulei, am observat câţiva tineri care îmi făceau semne.

V-aţi îndreptat direct spre ei? Sigur. Problema era că erau prea mulţi şi nu ar fi avut toţi loc în barcă, aşa că i-am împărţit în grupuri. Prima oară am luat doisprezece tineri, pe care i-am dus departe de insulă, pe continent. Le-am promis celorlaţi că mă voi întoarce. Am mai făcut două drumuri. Ultima oară când am fost lângă insulă, am strigat la câţiva tineri ascunşi după nişte pietre. Credeam că sunt în stare de şoc, însă mi-am dat seama, câteva secunde mai târziu, că erau de fapt morţi.

Cum aţi reacţionat în faţa acestui şoc? Am rămas foarte calm.

L-aţi văzut pe omul care i-a ucis pe acei tineri? Nu.

În ce stare erau cei pe care aţi reuşit să îi salvaţi? Erau îngroziţi, în stare de şoc. Stăteau acolo, pe ţărm, de cel puţin o oră, timp în care îl auzeau pe acel om cum împuşcă, pe insulă, alţi tineri.

Aţi fost foarte curajos că v-aţi dus acolo... Au fost mulţi oameni curajoşi aici, atât ieri, cât şi astăzi. Am mers acolo pentru că am crezut că e un lucru important, un lucru pe care trebuie să îl fac. Mă bucur că am reuşit să fiu de ajutor. Nu aş fi putut face altceva. Trebuia să fac totul pentru a-i salva pe acei oameni, oricine ar fi fost ei.

Care a fost lucrul care v-a marcat cel mai mult în seara aceea? Am încercat doar să îmi păstrez calmul şi să ajut. M-am gândit şi la posibilitatea de a fi lovit de omul înarmat, însă le promisesem acelor tineri că mă voi întoarce după ei. Am vrut să îmi respect promisiunea. Câţi oameni aţi reuşit să salvaţi de pe insulă în total? Optsprezece. Erau cu toţii tineri, de 15 sau 16 ani.

Care este starea de spirit în acest moment în Norvegia? Toată lumea este de-a dreptul şocată de lucrurile care s-au întâmplat în aceste zile. A fost şi atentatul cu bombă de la Oslo. Suntem speriaţi. Nu ne vine să credem că s-au întâmplat aici aceste evenimente. Lucrul care mi se pare mie cel mai serios este că vinovat de toate acestea este chiar un norvegian. Nu a fost un atac terorist venit din afară, ci unul de-ai noştri a făcut asta.

Credeţi că omul care i-a ucis pe toţi acei oameni este un caz izolat sau este produsul societăţii? Am înţeles că era un extremist de dreapta. Nu îl cunosc pe acest om, astfel că nu pot să spun prea multe despre el, dar cred că trebuie să fi avut idei foarte radicale pentru a face ce a făcut.

Ar fi putut fi evitată această tragedie? Eu nu înţeleg cum criminalul a putut pretinde că e poliţist şi nu a fost prins. Este o mare problemă de securitate. Mai mult, el a fost dus pe insulă de oameni ai locului. Localnicii au încredere unii în ceilalţi, dar nu cred că dacă ar fi fost altfel s-ar fi evitat ceva în acest caz.

Vă consideraţi un erou? Tot ce am făcut a fost exact lucrul pe care l-aş aştepta eu de la ceilalţi dacă aş fi într-o situaţie asemănătoare. Asta a fost tot. <iframe src="http://www.youtube.com/embed/l_ndyxM7lNQ" frameborder="0" height="390" width="640"></iframe> Citiţi şi:

• Erou în infernul din Norvegia: barcagiul care a sfidat moartea
• Norvegia, însângerată. VEZI imagini şocante de la atentatele care au îndoliat lumea
• Asasinul din Norvegia, pus sub acuzare pentru terorism
• Incursiune în mintea „monstrului” extremist