După numirea sa în funcția de ministru al Educației, în decembrie 2004, Mircea Miclea a promis că vrea să treacă „de la retorică la fapte”, iar una dintre prioritățile sale la acel moment a fost trecerea învățământului superior la sistemul Bologna. Ce spune, însă, fostul ministru al Educației la 16 ani după ce procesul a fost implementat? Este el un succes sau un eșec în România?

România a avut nevoie să își sincronizeze învățământul superior cu cel din Europa, spune fostul ministru al Educației Mircea Miclea. Altfel, exista o incompatibilitate - ar fi fost precum în situația în care celelalte state ar fi trecut la euro, iar România ar fi rămas la moneda națională. Într-un interviu oferit Evenimentului Zilei, profesorul Mircea Miclea a precizat că, în ciuda opoziției cu care s-a confruntat din partea rectorilor universităților, a făcut tot posibilul pentru a compatibiliza sistemul de învățământ românesc.

„Știu că am luat măsuri foarte dure atunci, am spus că nu voi semna contractul instituțional în baza căruia Ministerul  Educației finanțează universitățile dacă de la 1 octombrie nu vor accepta să treacă la sistemul Bologna. Și au trecut cumva, în forță, însă dacă lăsam să fie dezbateri, probabil nu trecea. Își aplicau fiecare în continuare feudele lor”, a declarat Mircea Miclea în interviul oferit EvZ.

„Eșecul este dat de incapacitatea cadrelor didactice de a performa”

Sabina Popescu: Ce părere aveți despre sistemul Bologna, la 16 ani de la implementarea sa? Este un succes în România sau un eșec?

Mircea Miclea: Cred în continuare că acest sistem este bun. Cel mai performant sistem din Europa este cel britanic. De ce? Pentru că el funcționează exact după sistemul Bologna (Bachelor, Master, Ph. D.). Practic, sistemul Bologna nu a făcut decât să copieze sau să încerce să realizeze sistemul de învățământ britanic, care era cel mai performant sistem de învățământ.

Unde este eșecul în România? În incapacitatea majorității universităților de a face un învățământ de masterat de performanță. Licența e relativ okay, suficient de bună, good enough, dar masteratul este mult mai slab decât în alte țări pentru că sunt foarte puțini profesori care sunt orientați spre cercetare sau pe aplicații ale cercetării. În acest caz, nu fac altceva decât să reia o parte din materia care a fost predată la nivel de licență. Aici este eșecul. Eșecul nu este dat de sistemul Bologna, ci de incapacitatea cadrelor didactice universitare din România de a performa la nivelul masteratului. Cine acuză sistemul Bologna este într-o greșeală profundă. Cel mai performant sistem din Europa este sistemul britanic - uitați-vă la clasamentele internaționale, care funcționează exact după acest sistem. Mai mult decât atât, pe baza lui s-a construit sistemul Bologna și este cel mai de succes. Deci nu sistemul e problema, oamenii sunt problema, competențele lor profesionale.

Bineînțeles, ei nu vor să recunoască că problema este în incompetența lor și atunci dau vina pe sistem, ceea ce este total aberant. Voi susține tot timpul că acest sistem este cel mai bun și, încă o dată, iată modelul britanic.

Definiția prostiei: înțepenirea în proiect

Sabina Popescu: În acest context, credeți că este nevoie de o reclădire, o regândire a învățământului? Fac referire aici atât la cel universitar, cât și la cel primar, gimnazial, liceal.

Mircea Miclea: În sistemul de învățământ românesc ar trebui aplicată varianta originală a Legii Educației Naționale. Din păcate, ea a fost ciuntită, au fost făcute 96 de modificări și atunci ea nu s-a aplicat. Aplicarea ei este soluția. Acesta ce înseamnă? Înseamnă că unele lucruri care s-au făcut în baza Legii Educației Naționale, schimbarea curriculumului la învățământul primar, începutul schimbării la învățământul gimnazial trebuie continuate. Nu trebuie să reluăm mereu de la început un proiect pentru că atunci, vorba domnului Liiceanu, rămânem înțepeniți în proiect. Aceasta este definiția prostiei - înțepenirea în proiect. Nu trebuie să reluăm proiecte la nesfârșit. Acele lucruri care s-au făcut bine trebuie continuate.

Prin urmare, curriculumul la învățământul primar este foarte bun. Începutul de curriculumului la gimnazial, la fel. Din păcate, s-a oprit la curriculumul pentru învățământul liceal. În loc să se facă din timp un curriculum pentru învățământul liceal, în conformitate cu ceea ce au învățat în baza noii Legi a Educației cei din învățământul primar și gimnazial, s-a blocat sistemul și au rămas la vechiul curriculum dinainte de Legea Educației. Aici este acum marea verigă deficitară, problematică - învățământul liceal nu s-a adaptat curriculumului. Prin urmare, soluția este aplicarea Legii Educației așa cum a fost ea gândită și valoarea adăugată va fi mult mai mare. Nu spun numai eu lucrul acesta, au spus comisarii europeni pe teme de educație.

Sigur, orice sistem educațional trebuie periodic adus la zi în raport cu cerințele pieței și în raport cu noile dezvoltări ale științei, deci reforma nu este un proces care se încheie la un moment dat. Este un proces continuu, însă trebuie să fie o reformă cumulativă, care trebuie să preia lucrurile bune care s-au făcut.

Sabina Popescu: Care ar fi forțele care ar trebui să se implice în acest demers?

Mircea Miclea: Din păcate, nu se mai prea văd. Cred că încă există un nucleu de profesori extrem de competenți în toate nivelurile de învățământ. Din păcate, ei nu sunt foarte vocali și sunt copleșiți de vocile impostorilor, dar există, sunt acolo. Trebuie să mizăm pe ei. Elementul fundamental cred că ar fi cel politic, dacă, la nivel general de politică s-ar lua un angajament foarte ferm - nu retoric, ci real - de reformă a sistemului de educație. Repet: nu retoric, ci real.

Proiectul România Educată, „o colecție de păreri”

Sabina Popescu: Este acesta și cazul proiectului România Educată?

Mircea Miclea: În retorică, se vrea reforma educație printr-un proiect prost făcut, dar numit România Educată. În realitate, în ultimul an, am avut cel mai mic buget pentru educație din ultimii 15 ani.

România Educată este un proiect prost conceput din start. Nu a avut nicio șansă. Am spus lucrul acesta în mod repetat, acum își dă seama toată lumea că de fapt este un fiasco total. În loc să se bazeze pe o analiză riguroasă, științifică a sistemului în baza căruia să se constituie un document care bazându-se pe această analiză să fie supus dezbaterilor publice și îmbogățit datorită acestora și apoi să fie operaționalizat într-o serie de prevederi specifice și în dimensiuni legislative, administrative și financiare, nu s-a făcut așa, ci s-a pornit de la o colecție de păreri. Adică s-au plimbat niște domni și doamne prin diverse locuri și au strâns părerile oamenilor, concretizate în documentul pe care îl vedem acum.

E o colecție de păreri, nu este un document care se bazează pe o analiză științifică riguroasă și pe un vector clar de reformă. Multe dintre părerile respective nu fac altceva decât să ia cu o altă retorică adesea demodată, învechită, cu o limbă de lemn, lucruri care au fost spuse în documentele care au fundamentat Legea Educației Naționale și care au fost publicate deja în perioada 2007-2009.

Sabina Popescu: În aceste condiții, ar mai putea deveni învățământul românesc un stâlp de rezistență în societate?

Mircea Miclea: Putem spera la modul realist dacă ar veni cu adevărat la putere niște lideri care nu să-și facă imagine dintr-un proiect educațional, ci care cu adevărat să dorească reformarea educației și să aloce buget și resurse umane pentru a pune în practică aplicarea acestui proiect. Este oricând posibil, dar realitatea din prezent este complet dezamăgitoare. Nu putem să spunem că în viitor nu se poate să apară un lider adevărat - un leadership, de fapt, un grup de oameni - pentru care educația să fie importantă. Lucrurile care trebuie făcute se știu.