EVZ TV. Robert Turcescu, amenințat de Vanghelie: „Te calc cu mașina, să moară mama!”. Din culisele unei emisiuni

Înaintea pietrelor din rucsac, au fost bilele albe și negre din emisiunea „100% cu Robert Turcescu”. Și atât pietrele din rucsac, cât și bilele albe și negre au făcut istorie în presa din România.

În emisiunea „Dosare de presă”, pe evz.ro, Robert Turcescu a povestit cum faza cu „bila albă, bila neagră” a fost o găselniță pe care a montat-o chiar el, „în drum spre prima ediție a emisiunii”. La un moment dat, și datorită acestui mic artificiu, emisiunea „100% cu Robert Turcescu” a ajuns cel mai bun talk show de televiziune din România, cu numeroase premii.

Orice naș își are nașul

Robert Turcescu a povestit cum a primit și el, la rândul său, o bilă neagră de la Cristian Sima, pentru că nu a știut să spună ce înseamnă CNN.

„A fost Elena Udrea cu Norvegia. A fost și Marian Vanghelie cu conjugarea verbului „a fi”. De fapt, așa a început povestea. Eu mă duceam în piață, în primii ani de la începerea emisiunii, și oamenii poate nu rețineau numele. Dar unii ziceau, „Mata ești ăla cu Vanghelie, cu verbul a fi”. Eram uluit, că devenise virală, deja. A fost și Băsescu, care n-a știut imnul de stat, la momentul respectiv.

Cel mai bun prieten al lui Nicolae Ceaușescu, mărturii în exclusivitate! Ce făcea dictatorul în spatele ușilor închise

Programul de fertilizare in vitro 2024. Ce trebuie să conțină dosarul

Ne puteți urmări și pe Google News

Dar orice naș își are nașul. Și mie mi-a tras cineva, la un moment dat, preșul de sub picioare. Este vorba de Cristian Sima, brokerul fugar, care în emisiune... E un tip foarte inteligent. Și vine în emisiune și discutăm și zice, la un moment dat, la finalul emisiunii... Fusesem plecat în Statele Unite cu o organizație, cu niște ziariști și ajunsesem de făcusem o poză în Atlanta, la sediul CNN. Și eu publicasem poza, a văzut el că am fost acolo.

Și-n emisiune, scoate două bile din buzunar, la finalul emisiunii și zice „Domnule Turcescu, vă pun și eu o întrebare de bila albă, bila neagră”. Ce puteai să zici? Puteai să zici nu, dar dădea prost. „Hai mă, să vede, la urma urmei, ce-o să fie?” Și zice Sima, „Ați fost în Atlanta, la sediul CNN?” „Am fost, da”. „Frumos?” „Frumos!” „Ce înseamnă, domnule, CNN, acronimul CNN?” Eu îmi scosesem casca din ureche, că producătorul putea să caute, să dea un search. Dar am zis să jucăm corect. „Domnule, N trebuie să fie ceva de la Network.” Adică, câți știu? Cable News Network. Mi-a dat bilă neagră.

Pe Sechelariu l-am pus să extragă radical din 9, că nu știa. Tot soiul de chestii din genul ăsta. Sau pe Iacubov, că era marele investitor, și l-am pus să spună în engleză ce este dobândă”, a dezvăluit Turcescu.

Cum alegea Robert Turcescu poveștile?

Fostul jurnalist recunoaște că a avut parte și de situații foarte încordate. Unii invitați nu reacționau foarte bine când primeau bila neagră, iar orgoliul dădea pe dinafară. Alții, dimpotrivă priveau acest mic experiment televizat ca pe un joc, mai mult sau mai puțin inocent.

„De exemplu, la Vanghelie, care după momentul ăla... a fost destul de complicată povestea. Și-a smuls lavaliera, când a căzut genericul și a zis „Te calc cu mașina, să moară mama!” Așa a plecat din studio. Eu m-am cam speriat puțin. Chiar s-a supărat atunci, dar după aia i-a trecut. Am discutat, i-am zis, „Mă, ai devenit cel mai cunoscut. Nu te putea face nimic mai cunoscut decât un moment de genul ăsta, la emisiune”. „Lasă, domnule, cât am tras eu de pe urma asta”.

Dar știi ce s-a întâmplat atunci? Eu atunci n-am mizat pe faptul că n-o să știe Vanghelie conjugarea verbului „a fi”, adică „Eu sunt/ Tu ești/ El este”. Am zis, „Domnule, ce nu va ști cu siguranță”, îi spuneam echipei mele la acel moment, „la ce se referă cuvântul CONJUGARE. Asta îl va încurca”. Când spui conjugarea verbului A FI, dacă începi tu și spui „Eu sunt, tu ești” și așa mai departe, omul intră în ritm. Dar povestea cu conjugarea...

Pe de altă parte mai e încă ceva. Și asta era o mică ticăloșie din partea realizatorului Turcescu, la acel moment, la televiziune. Tensiunea pe care o induce un platou de filmare, camera de luat vederi, momentul că ești în direct... Așa s-a întâmplat, sunt convins, și cu Traian Băsescu, cu imnul.

Mai ales că, dacă luăm acum, 70% din populația României, dacă e luată pe repede înainte, fără să cânte imnul, nu știe să-l rostească. Dacă-l cânți, el vine, curge. Cam așa s-a întâmpla, sunt convins, și cu Traian Băsescu. El a făcut, însă, un lucru foarte fain, care mi-a plăcut, la momentul respectiv. I-am zis, „Mai încercăm o dată, domnul Traian Băsescu?” A simțit că momentul s-a apropiat de gradul maxim de penibil și a zis „Nu mai încercăm, domnule Turcescu. Îmi iau singur bila neagră”. La faza asta, a jucat-o”, a povestit Turcescu.

George Pruteanu, un personaj

„Unii se supărau. George Pruteanu, Dumnezeu să-l odihnească! Pruteanu mi-a fost profesor la facultate. Foarte mișto omul. Dar un profesor, n-o spun în sensul rău al cuvântului, ușor nebun. Noi l-am prins ca profesor. Examenul cu Pruteanu a durat de vineri dimineața, până duminică noaptea, încontinuu. Și dădeai oralul cu el o oră și jumătate. Din punctul ăsta de vedere, bizar.

Dar, la un moment dat, era deputat și l-am întrebat eu câți locuitori are circumscripția electorală în care a candidat. Nu știa, evident, și a început să mă beștelească. „Ce-ia ai să mă întrebi, câte blocuri are, câte ferestre sunt la blocurile din Bacău sau Botoșani”, unde era... Era foarte cabotin.

După emisiunea aia, am făcut multe alte emisiuni, unele dintre ele realmente savuroase. Înainte de a muri, mi-aduc aminte, desfăcuse o Dacie, a nu știu câta oară. Era pasionat să o șurubărească. Era pasionat de mecanisme. Uneori le strica definitiv, recunoștea chestia asta. Cumpăra o cameră de luat vederi, dădea o grămadă de bani pe ea, dar până nu o desfăcea șurub cu șurub să vadă ce e în interior, cum funcționează, pe unde intră lumina, de ce înregistrează, ce se întâmplă... Un personaj.”