EVZ TV. Regizorul Cristi Puiu: „Când mi-au zis cu cine să votez, am întors spatele politicii”

Discursul lui Cristi Puiu de la TIFF nu a fost un discurs anti-mască. Cunoscutul regizor a ținut să precizeze, încă de la început, în emisiunea „Întrebări esențiale”, de la EVZ TV, că discursul său nu a fost nici măcar politic.

Invitatul jurnalistului Dan Marinescu consideră că a face o legătură între el și un partid politic este stupid.

„În ceea ce privește relația mea cu vreun partid politic..., e de o stupizenie afirmația, nici nu merită comentată. (...) După Piața Universității, în 1992, m-am înscris la PNȚ, reacție la ceea ce se întâmpla și ceea ce socoteam că este instalarea la putere a unui neo-comunism, a eșalonului 2 al Partidului Comunist. Și mi-am zis că dacă tot sunt așa, simpatizant PNȚ-PNL, cum era atuncea, pentru că, țin minte, le luam așa la pachet, atunci, dacă vin ăștia la putere și ne bagă la pușcărie, măcar să mă bage pentru chestia asta, pentru că, iată, eu gândesc ca oamenii ăștia.

Era un soi de influență foarte serioasă a lecturilor de atunci. Eram tânăr, aveam la ora aia, în vremea Pieței Universității, 23 de ani. Apoi, la 24-25 de ani, m-am înscris la PNȚ. Deja trecusem prin câteva lecturi foarte serioase, mărturii din închisorile comuniste, lucruri despre care n-am știut nimic, și am făcut corp comun cu discursul țărăniștilor. Cam asta a fost, pe scurt, ce s-a întâmplat”, a spus Puiu.

Calendarul pensiilor în luna decembrie. Când vin banii. Schimbare anunțată de Ministerul Muncii

Locul din România în care se trăiește cel mai bine. Orașul din care toți vor să plece

„Băi, eu nu, n-am nicio treabă cu asta”

Invitatul lui Dan Marinescu a realizat că politica e un domeniu străin de felul său de a fi. Când i  s-a spus cu cine ar trebui să voteze, în cadrul unor alegeri interne, a spus adio politicii.

„Ulterior, în momentul în care, nu mai țin minte în ce an -după ce m-am întors din Elveția- undeva după 1996-1997, probabil, că a fost chiar în momentul în care lucram la „Marfa și banii”. Am fost la niște alegeri acolo... Fusesem de câteva ori la partid, înainte să plec în Elveția. Erau niște întruniri, noi ne duceam mai mult, și eu și frate-meu, mai mult din curiozitate, să ne întâlnim cu supraviețuitorii, oamenii ăștia bătrâni care au supraviețuit infernului comunist, gulagului.

Și era așa, ceva, de-o tristețe, adică, na,... în fine. Ședințele alea la care-am asistat erau destul de triste. Păreau că nu există niciun fel de soluții, pentru a ieși din nostalgia asta a unei epoci demult apuse. Se cânta „Trăiască Regele” și vorbeau despre pușcăriile comuniste.

Ulterior, când m-am nimerit la Organizația asta sector 3, știu că au fost alegeri, la un moment dat. Și mi s-a spus cu cine să votez și n-am înțeles chestia asta, era ca la UTC. Erau niște alegeri acolo, interne, nu mai știu, de filială. Și am zis „Băi, eu nu, n-am nicio treabă cu asta”. Și am zis să închei cu lucrurile astea. Ceea ce am și făcut. Și am întors spatele cu totul politicii. Aia a fost înainte de anul 2000”, a declarat Cristi Puiu.

Între Ghiță și Surcel, idealurile s-au spart ca baloanele de săpun

Cristi Puiu a povestit un episod din cariera sa de politician, care i-a întărit ideea că politica nu este pentru el.

„Probabil că atunci, în perioada aia în care făceam „Marfa și banii”. Că ultima oară am avut treabă cu cineva de la PNȚ, în momentul în care făceam „Marfa și banii”, m-am dus să mă plâng, pentru că omul care era pus în fruntea Casei de Producție Rofilm, o casă de stat, era pus acolo de către Convenția Democratică, de către PNȚ, chiar. Și atunci m-am dus la secretarul de partid, sau cum se cheamă el, reprezentantul filialei sector 3, nici nu știu cum se cheamă, nici nu cunosc termenii.

Și m-am dus acolo, și-i spun „Domnule, ăsta îmi pune bețe în roate, mă împiedică să fac filmul. Nu știu ce face cu banii filmului”. Și-atunci a dat, era un domn Ghiță atuncea șef la sector 3, și l-a sunat pe acest Surcel, să-i spună „Domnule, nu se poate domnule! Nu se poate să faci așa ceva. Domnul Puiu e membru de partid. E mai vechi ca dumneata, el e din 92, dumneata ești din 96”.

Și, a doua zi m-a chemat ăsta, șeful ăsta, directorul ăsta Surcel, la el în birou, și mi-a zis, „Bine, domnule, dar de ce nu mi-ai spus că ești de-al nostru?” Ca și cum ar fi avut vreo legătură cu ceva! Ei, și cam acolo s-a terminat cariera mea  politică, așa direct”, a dezvăluit regizorul.

„De atunci am votat mereu răul cel mai mic”

Cunoscutul scenarist  a mărturisit că, după episodul PNȚ, s-a comportat, din punct de vedere politic, ca marea majoritatea a românilor: a votat răul cel mai mic.

„Și de atunci, cum am mai spus, am votat ca marea majoritate a românilor, am votat răul cel mai mic. Adică, s-a întâmplat chiar să votez cu Iliescu, atunci când contracandidatul lui Iliescu a fost Vadim. Și cam la asta se reduce politica.

Spun asta pentru că oamenii care au probleme cu auzul și cu înțelegerea, mă refer strict la ăia care au sărit la beregata mea după povestea asta de la Cluj, ar trebui să înțeleagă că datoria, nu rolul, chiar datoria unui om care activează în câmpul ăsta foarte larg și generos al artelor de toate culorile, este să strige, să spună, de fiecare dată atunci când are posibilitatea, că REGELE E GOL.

Când apar disfuncții, el trebuie să le amendeze. El ar trebui să fie prima goarnă a libertății. Că se întâmplă să greșească sau nu și că, de foarte multe ori, artiștii ajung să fie cumpărați, ăsta e un fapt, iarăși. Nu putem comenta asta foarte mult, pentru că se întâmplă chiar sub ochii noștri, nu?”, a mai spus Puiu.