„Nu-i vorba de bani, pentru că nu sunt sume mari, ci de onorabilitate. Directorilor de fotografie ar trebui să li se recunoască meritele la realizarea unui film” – Florin Mihăilescu.

Cinematografia românească, încotro?

„Facem 25 de filme pe an, în stil stahanovist, ca pe vremea lui Ceaușescu? Se dă câte puțin la toată lumea, ca să nu țipe nimeni. Dar nu trebuie să facem 30 de filme pe an. Hai să facem zece, dar bune! Și-așa nu se dă mai mult de 30-40% finanțare pentru o peliculă. Așa că, dă-i unuia bun 80% și gata” – Vasile „Vivi” Drăgan.

Arta și dictatura

„În materie de artă, un pic de dictatură nu strică! Bă, ești bun, ia banii, fă filmul! Bravo! Nu ești bun, la revedere, nu faci” – Vasile „Vivi” Drăgan.

„Voința politică ar putea să facă un pic de ordine în cinematografia românească. Apoi, să dea bani pentru realizarea unei arhive naționale. E esențial pentru imaginea României” – Vasile „Vivi” Drăgan.

Un contabil pe uliță

„Eram pe ulița unde am filmat și Moromeții I, și Moromeții II. Și uite cum venea agale contabilul cu diurnele actorilor, cu geanta plină de bani. «Haide, domne’, mai repede, că vrem să ne luăm și noi ceva păpică, o vodcă». Ăsta, nimic. Apoi, deodată: «Domnu’ Drăgan, știți ce e filmul?». «Nu știu, domne’, ce e?». «Domnu’ Drăgan, filmul e bani, bani, bani». Am rămas plouat în mijlocul uliței. Acum însă îi dau dreptate” – Vasile „Vivi” Drăgan.