Majoritatea israelienilor sunt în autoizolare de câteva săptămâni, rupți de lume. Chiar dacă directivele ministerului Sănătății au devenit din ce în ce mai stricte, o parte importantă a comunității ultra-ortodoxe, inclusiv liderii, nu respectă aceste reguli.
Mass-media israeliană a relatat pe larg instrucțiunile date de șeful facțiunii lituaniene a comunității ultra-ordodoxă, rabinul Chaim Kanievsky. Acesta le-a ordonat discipolilor săi să nu oprească studiile la școlile yeshiva sau colegiile de rugăciune. Nunțile la care participă nulte persoane să continue și ele, la fel ca înmormântările la care participă multe persoane.
Aceste activități continuă în Bnei Brak, Beit Shemesh și în Ierusalim.
Greu de imaginat dar, între timp, ministrul Sănătății, Yaakov Litzman, el însuși reprezentant al comunității ultra-ortodoxe așkenaze în guvern și membru al sectei hassidice Ger, i-a cerut premierului Benjamin Netanyahu ca sinagogile să fie exceptate de la ordinul închiderii și să le permită ultra-ortodocșilor să continuie să practice rugăciuni în cvorum, așa cum se obișnuiește.
De aceea nimeni nu a fost surprins când orașele și cartierele ultra-ortodocșilor dens populate au devenit puncte fierbinți pentru propagarea virusului SARS-CoV-2, găzduind, de altfel, cel mai mare număr de persoane infectate.
Și totuși, chiar după ce comunitatea ultra-ortodoxă a recunoscut pericolul inerent al pandemiei, rugăciuni „minyan” practicate în subteran (la care participă cel puțin zece persoane) au continuat să aibă loc , în timp ce afară persoane vegheau eventuale sosiri ale poliției.
Potrivit Al-Monitor, copiii din comunitatea ultra-ortodoxă tușesc intenționat, pe stradă, în direcția polițiștilor și-i numesc „naziști”. Potrivit mai multor mărturii, Litzman, el însuși infectat cu SARS-CoV-2, a continuat să practice rugăciuni colective sau în sinagogă, în ciuda directivelor ministerului pe care îl conduce.
Fricțiunile între autoritățile civile și comunitatea ultra-ordodoxă nu au fost niciodată mai mari. Cu un număr de purtători de coronavirus la Bnei Brak în plină expansiune, guvernul a declarat orașul, la 2 aprilie, „zonă restrânsă”.
Forțele armatei israeliene au intrat în Bnei Brak în încercarea de a restabili ordinea și a-i ajuta pe oamenii închiși în case, în numeroase cazuri fără hrană și medicamente suficiente.
Conform mai multor informații, economia israeliană nu va putea funcționa până când nu se va stabiliza situația din orașele și cartierele ultra-ortodoxe.
Drept urmare, situația socio-politică a devenit mai violentă și extremă ca niciodată. Oricine atacă conducerea sau publicul ultra-ortodox este numit „nazist” sau „antisemit”.
De cealaltă parte, fiecare evreu ultra-ortodox este automat văzut ca „infractor care încalcă legea” și „propagator de boli”.
Adevărul este mult mai complicat decât aceste acuzații reciproce și nu este vorba doar de coronavirus.
El face parte dintr-o poveste mult mai mare cu privire la relația dintre statul Israel și ultra-ortodocși.
Comunitatea ultra-ortodoxă a primit un grad neobișnuit de autonomie în Israel, sub egida politicienilor de dreapta și de stânga.
Este rezultatul inevitabil al marii lor puteri politice. În privat, lideri din tot spectrul politic recunosc că preferă să aibă ultra-ortodocșii în coalițiile lor, pentru că „este mai ușor să ajungem la un acord cu ei”.
La schimb, ultra-ortodocșii obțin autonomie socială, educațională și religioasă complete, plus generoase finanțări pentru instituțiile lor de învățământ.
Nimeni nu știe exact cum poate fi schimbat acest lucru. Nu există planuri ca ultra-ortodocșii să accepte un curriculum de bază în școlile lor, să servească în armata israeliană sau să aibă un job.
De-a lungul anilor, a existat o creștere a numărului de cetățeni care nu primesc nicio pregătire pentru viața în lumea modernă. Nu învață matematica sau engleza. Nu se apropie de chimie, biologie sau fizică și nu știu să folosească un computer
Potrivit Oficiului Central de Statistică, mai puțin de 50% dintre bărbații ultra-ortodocși au fost considerați angajați în noiembrie 2018. Această cifră îi include cei care lucrează cu jumătate de normă sau chiar o zi pe lună. Drept urmare, ei nu îndeplinesc condițiile minime pentru plata impozitelor și nu fac parte din populația contributivă a Israelului.
Aceast public obișnuiește să trăiască în sărăcie și să se mulțumească cu puțin. În timp de criză sau dezastru, acest lucru nu este suficient. Refuzul lor de a coopera în aplicarea legii, chiar și în cazuri grave de pedofilie și violență în familie, este în detrimentul societății ultraortodoxe.
Deși nu toți sunt ultra-ortodocși, o mare parte a comunității respinge total statul Israel și instituțiile sale și le privește cu ostilitate.
Există un fel de cortină de fier pe care liderii ultra-ortodocși au construit-o pentru a separa comunitatea lor de țară în ansamblul ei.
Majoritatea comunității ultra-ordodoxă nu se uită la televizor și nu are acces la internet. Mulți au auzit de pandemia Covid-19 doar din megafoanele postate pe mașinile autorităților.
Ceea ce a arătat clar această pandemie este că, în ciuda barierelor fizice și metafizice pe care ultra-ortodocșii și le-au construit, ele nu valorează nimic, deoarece acest virus nu recunoaște granițe.
Relația dintre ultra-ortodocși și autoritățile de stat trebuie să sufere o schimbare majoră odată cu trecerea crizei Covid-19. Bula în care ultra-ortodocșii au trăit atât de mult timp abia a explodat.
Există deja semne de critici interne care ar putea fi și mai puternice pe măsură de Israel se apropie de punctul culminant al epidemiei, care, potrivit ministerului Sănătății, încă nu a sosit.
Odată ce criza sanitară se va încheia și situația va deveni clară, autoritățile civile și comunitatea ultra-ortodoxă trebuie să se angajeze reciproc într-un nou dialog, bazat pe respectarea legii , așa cum este ea în Israel, pe cooperarea cu instituțiile statului și pe o schimbare fundamentală a atitudinii față de stat în rândul publicului ultra-ortodox.