Acum o lună, autoritățile sanitare din Israel anunțau că rata de infectare ajunsese la 0,68. Ce înseamnă asta? Înseamnă că 1000 de persoane infectate vor transmite virusul la 680, apoi cele 680 îl vor transmite la 462, după care, pe urma celor 462, se vor infecta vreo 214 și tot așa, până când, în următorii opt-nouă pași, transmiterea se stinge. Atunci când au transmis datele, infecționiștii israelieni au explicat că din moment ce rata de infectare a scăzut sub 0,8, a apărut certitudinea că virusul este pe ducă, pentru că se va transmite la din ce în ce mai puține persoane și se va găsi în imposibilitatea de a mai supraviețui.

În acel moment, în 22 martie, în Israel se înregistrau aproape 1.000 de cazuri de infectări zilnic. Număr situat însă deja pe o pantă abrupt descendentă, care cobora de la 10.000 de cazuri cu doar două luni înainte, în 22 ianuarie. Căderea aceasta se petrecea pe măsură ce numărul celor vaccinați cu două doze se apropia de jumătate din populația țării.

O lună mai târziu, adică vinerea trecută, cifra infectărilor bătea puțin peste sută, iar numărul de decese s-a situat între zero și cinci. Datele din Israel confirmă două chestiuni foarte importante. Prima, faptul că atunci când se atinge un grad de imunizare cu cel puțin o doză la 60% din populație, apare o încetinire evidentă a răspândirii epidemiei. A doua, că rata de răspândire cert subunitară, adică mai mică de 0.8, duce la sleirea epidemiei până la dispariția ei.

Chiar când scriam aceste rânduri, duminică seara, Agerpres anunța:

„În Israel au fost confirmate în ultimele 24 de ore numai 38 de noi cazuri de COVID-19, cel mai redus număr în ultimul an și de asemenea un nou minim al îmbolnăvirilor ce arată că această țară a lăsat în urmă pandemia, după ce și-a vaccinat mai mult de jumătate din populație. Acest număr al noilor cazuri arată continuarea tendinței descendente a pandemiei în această țară care este aproape să obțină prin vaccinare imunitatea colectivă și continuă relaxarea restricțiilor antiepidemice. De o săptămână israelienii nu mai sunt obligați să poarte mască în spațiile deschise, iar atmosfera de pe străzi amintește în mare măsură de cea de dinaintea pandemiei.”

Acum doar patru luni, în 20 decembrie 2020, premierul Benjamin Netanyahu făcea prima doză de Pfizer, în văzul televiziunilor de acolo, dând astfel semnalul declanșării campaniei de vaccinare. Populația l-a urmat imediat cu încrdere, centrele de vaccinare fiind luate cu asalt.  Este cea mai rapidă și cea mai eficientă campanie din întreaga lume. Cum a fost posibil într-un timp atât de scurt? Am explicat cum va fi posibil de acum un an și o lună, în 22 martie 2020, atunci când am publicat în Evenimentul Zilei o mică notă intitulată „Evreii trec Deșertul așa cum l-au mai trecut”:

„Ministrul Apărării din Israel, Naftali Bennett, este primul demnitar din lume care transmite clar și ferm poporului său ce are de făcut. Într-un apel televizat, acesta explică populației că trebuie să își protejeze bunicii prin izolare totală, să le poarte de grijă fără să-i pupe și să-i ia în brațe, de la distanță,  fără să-i viziteze cu nepoțeii de mână, să îi aprovizioneze indirect, fără contact personal și să țină legătura cu ei telefonic sau prin alte mijloace moderne.”

Nu trebuie să fii savant, spuneam pe atunci, ca să înțelegi o chestie simplă: cei mai tineri, copiii și nepoții celor vârstnici, pot fi infectați fără să știe, cei mai mulți așa și suntem sau vom fi, timp în care, cu o îmbrățișare le putem fi călăi părinților și bunicilor noștri.

„În momentul în care 60%-70% dintre israelieni vor fi făcut boala, cei mai mulți fără să știe asta, epidemia se va considera încheiată, iar bunicii vor putea ieși din case”, le explica Naftali Bennett concetățenilor săi cu calm și plin de încredere. Pe atunci, ministrul Naftali Bennett nu știa că vor apăra repede vaccinuri care vor prelua ele sarcina atingerii pragului de 60%-70%, dar arăta clar populației care este calea și care va fi momentul când vor scăpa de pericol.

Așa cum ziceam pe atunci, nu eram deloc mirat că primul conducător care spunea ceea ce trebuie spus poporului lui era un evreu, la fel, nu sunt mirat nici acum de faptul că acest popor este primul care scapă din cea mai nenorocită încleștare a acestui început de mileniu. Nu avea cum altfel. Nu ar fi ieșit din mult peste 2000 de ani de istorie crâncenă, dacă nu ar fi un popor zdravăn, care are conducători zdraveni în care are încredere. De altfel, nici deșertul nu l-ar fi traversat, dacă nu ar fi avut conducătorul potrivit.