Iată, pe 8 februarie, s-au născut o mulțime de Vărsători celebri! Jules Verne, francezul care chiar avea imaginaţie, autorul fanteziilor ştiinţifice devenite ulterior realitate şi a călătoriilor extraordinare. Primul roman citit, pe la vârsta de cinci, ani a fost „Căpitan la 15 ani”. La viteza de zece romane pe zi, l-am citit într-o săptămâna. James Dean, rebelul fără cauză, idolul unei generaţii de rebeli cu cauză. John Williams, compozitorul celebru - multe filme îi datorează enorm, de la „The Vikings” la „Star Wars”. Emanoil Petruţ, vai, ce actor, care actor de astăzi nu ar vrea să fie măcar jumătate din el, vocea lui Mihai Viteazul! În seara asta, dacă găsesc DVD-ul, o să văd „Secretul cifrului” un film vechi, alb-negru, cu Emanoil Petruţ şi toţi actorii care contau în anul 1959 când a fost turnat filmul, lansat în 1960. O ecranizare a romanului lui Theodor Constantin, ”La miezul nopții va cădea o stea”. Aici o să fac o paranteză, dragi lupi, padawani şi hobbiţi şi o să vă mai menţionez încă odată, că eu nu iau datele de pe net. Enciclopedii, cronologii, monografii, cărţi serioase, de specialitate, nu zvonuri, sau păreri. Pe net găsiţi multe erori, poate greşeli neintenţionate. De exemplu, pentru „Secretul cifrului” se menţionează actorii principali: Olga Tudorache şi Mihai Mereuţă. Ceea ce este absolut ridicol, dar nu este unica greşeală. Olga Tudorache are un rol episodic, iar Mereuţă, secundar. Actorul principal este Emanoil Petruţ, în rolul căpitanului Ulea. Punct et QED!
Pe Dorina Drăghici o ascultam în fiecare joi şi sâmbătă seara la „Parcul Privighetorilor”. Regina romanţelor, preferata tatălui meu. Tot acolo cântau Gică Petrescu, frații Grigoriu, Gigi Marga, surorile Kozak, cel puțin de ei îmi amintesc. Erau timpuri mondiale bune, de creştere economică, de aceea şi la noi, clasa de mijloc, mic burghezia cum o numesc, îşi putea permite să se ducă de două ori pe săptămână la restaurant şi de trei ori la film şi o dată la operă, sau teatru. Lumea nu statea la televizor, nimeni nu vorbea despre ceea ce a văzut la televizor! Nu ştiu dacă, săptămânal, aprindeam vreodată lada aceea cu ecran rotund care se numea „Temp-2”.
Întotdeauna am avut televizor în casă, dar nu prea ne-am uitat la el. Cât a fost moda videocasetofoanelor VHS, da, foloseam televizorul. Am văzut multe filme, pe atunci. Paradoxal este că am început colaborarea cu media cu un contract cu Televiziunea Română, semnat de tata, eu eram minor, în anul 1963. Emisiuni de tineret - eu atrăsesem atenția cu isprava mea că plecasem după Yeti. În Bulgaria chiar am avut un sezon de celebritate, primeam scrisori cu sacul. Cu pauze produse de plecările mele din țară, am socotit că am fost plecat din țară 15 ani și opt luni, am colaborat întotdeauna cu radioul și televiziunea. După loviluție, la Radio Deltă, trei ani și Europa FM, doi ani, apoi trei ani cu Uscat și Trofin și toată echipa excelentă de la matinal, de la Antene. Apoi la TVR, pe trei canale, cam doi ani, în principal la ”Mijlocul Zilei” o emisiune generală de două-trei ore, bine gândită, bine făcută, emisunea Iulianei Marciuc, apoi la Matinal și la emisiunile lui Leo. Au fost vreo șase-șapte ani când, vorba fiicei mele, pe ce canal trecea, dădea de mine! Nu am apărut niciodată la televiziunile mici, doar la TVR, Antene și PRO TV.
Mereu primesc invitații de la televiziuni. Cu astrologie, sigur că da, dar și la alte subiecte. Era să zic mai serioase. Da, poate așa trebuia să zic, pentru că astrologia este o metafizică veselă, este un mijloc, nu un scop în sine. Le refuz, cum să nu, nu mi s-a făcut încă propunerea adecvată.
Recomandările noastre
