În anumite tradiții spirituale, creștinismul este socotit, alături de altele, o ”religie a cărții”.
Asta înseamnă, mai exact, că se bazează pe o carte sfîntă, în cazul nostru Biblia. Teologic, dogmatic, liturgic așa este. Dar nu cred că am greși prea mult dacă am spune că duhovnicește, dar și intelectualicește, creștinismul este o religie a cărților. Sigur, primatul Bibliei în raport cu orice altă scriere este dincolo de orice discuție. Dar, din bogăția infinită rezultată din întîlnirea textului sacru al Bibliei cu lumea noastră s-au putut naște o salbă de cărți socotite, astăzi, cărți de seamă în Biserica Ortodoxă. Ele sînt Filocalia, Patericul, Matericul, Lavasiconul, Sbornicul, Viețile Sfinților și Everghetinosul. Metaforic vorbind, relația lor cu Biblia este cam ca relația lui Isus Cristos cu sfinții. Toate aceste cărți vin să explice și să aplice marile învățături ale Bibliei. Ele umplu distanța care, uneori, se cască între cititorul modest al Bibliei și măreția viziunii ei. În limbajul ziarelor noastre, raportul care există între Biblie și aceste cărți este similar cu cel care există între Constituție și legi. De jurat, se jură pe Constituție, dar pentru ca jurămîntul să fie împlinit spre onoarea celui care jură, el trebuie să respecte legile care derivă din Constituție. Legătura cu Dumnezeu s-a pecetluit în termenii Bibliei, iar respectarea ei se face prin luarea aminte la aceste cărți.
Prin bunăvoința uneia dintre cele mai mari artiste de teatru pe care le-a avut România vreodată, am intrat în posesia primelor două volume din ultima ediție în românește a Everghetinosului, editată și tipărită de Sfînta Mare Mănăstire Vatoped, de la Atos. De traducere s-au ocupat, mai ales, doi atoniți, Daniil și Paisie. Părintele Daniil este chiar fiul doamnei care mi-a oferit volumele. Primul volum a apărut în 2007, al doilea în 2010, al treilea și al patrulea volum își așteaptă rîndul. Ediția este bilingvă și se prezintă cu adevărat impunător. Everghetinos (adică ”Binefăcătorul”) conține o culegere de texte alcătuită în secolul al XI-lea de un călugăr, Pavel, și de ucenicul său,Timotei, sub zidurile Constantinopolului. Pe teritoriul românilor, ea s-a tipărit prima dată în 1797 la Mănăstirea Neamțului, la doar 14 ani de la prima ei tipărire, la Veneția. Învigorător sincronism! Călugărul Pavel Everghetinos a sintetizat 200 de teme majore ale vieții duhovnicești, de la marile întrebări legate de moarte și mîntuire pînă la mai măruntele detalii ale viețuirii zilnice, și le-a dat răspunsuri precise, culegînd fragmente relevante din scrierile patistice. Istoricii bisericești ne spun că Everghetinos este, de departe, cea mai consistentă culegere de texte patristice care ne vine din spațiul bizantin și că prestigiul ei în lumea monahală este foarte mare. O fi ea folositoare monahilor, dar confirm cu propria experiență că lectura acestei cărți este de mare folos și mirenilor.
De fapt, una dintre cele mai mari greșeli pe care mulți intelectuali o fac raportîndu-se la literatura religioasă este aceea de a socoti textele dedicate vieții monahale ca fiind nerelevante pentru creștinii care stau, încă, în lume, ca și cum călugăria ar fi o separare de omenesc, o rupere de plan ontologic cu oamenii. Retragerea din lume nu înseamnă deloc retragere din omenesc. Mersul la mănăstire sau în pustie nu semnifică deloc abandonul umanității. Dimpotrivă, aș zice, semnifică asumarea radicală a posturii existențiale de creaturi ale lui Dumnezeu. Călugării nu fug de ceva, ci fug după ceva. Ei sînt oamenii care aleg să meargă în prima linie a luptei cu Diavolul anume ca să ne poată proteja pe noi, cei care spunem cîte o rugăciune cînd avem timp sau, mîndri de libertatea noastră, nu spunem deloc. Ceea ce le este lor de folos, ne este și nouă de folos. Sfaturile pentru ei, oricît de practice și de concrete ar fi, au o rezonanță directă și pentru urechile noastre. Everghetinos este o carte care, în subsidiar, tocmai asta ne spune: că firea ne încearcă pe toți la fel și că acestor încercări, trebuie să le răspundem în același chip. Preocuparea pentru curățenie interioară nu este doar a călugărilor și maicilor. Regăsirea limpezimilor în care ne-a făcut Dumnezeu este posibilă și necesară oricui.
Recomandările noastre
