Pentru a scapa de "jugul corporatist", Mihai se foloseste de actuala sa slujba ca de o rampa de lansare spre propria lui afacere.

Cazul „Raluca”, tanara care a murit de epuizare, a provocat un val de dezvaluiri din partea romanilor care lucreaza in multinationale si care ajung sa munceasca zilnic peste program.

Printre ei sunt tot mai multi cei vor sa renunte la „viata” pe care o duc acum. Cei care se decid sa vorbeasca au ajuns in stadiul de a-si uri propriul loc de munca, incat sunt dispusi sa accepte chiar si salarii mai mici, daca acesta e pretul salvarii.

Mihai, un tanar de 30 de ani care lucreaza in Bucuresti, intr-o multinationala, a gasit o cale pentru a se razbuna pe atitudinea multinationalelor: si-a facut propria afacere si a trecut serviciul din multinationala pe locul doi. Pretul platit este insa o surmenare si mai mare chiar daca, dupa cum spune Mihai, aceasta nu va mai dura decat doua luni, pana renunta la actualul job.

Era sufletul petrecerilor

Il cunosc pe Mihai din studentie, de cand eram colegi de palier in camin. Cele mai tari petreceri se dadeau intotdeauna la el in camera, pentru ca avea cele mai mari boxe. Ne-am intalnit in urma cu cateva zile, dupa mult timp, si, initial am vrut sa-l invit la mine acasa, sa-i arat unde m-am mutat.

„Mai bine mergem la mine, ca mananc si eu cu ocazia asta si stam de vorba intre timp”. Am acceptat, mai ales cand am vazut punga goala de chipsuri asezata langa schimbatorul de viteze. Mi-a spus ca nu stie daca are ceva de mancare in frigider si ca spera sa gaseasca macar „niste salam”.

„Noroc ca mai face colegul meu de apartament cumparaturi si mai gateste din cand in cand”, imi spune Mihai, regretand ca peste doua-trei luni acesta se va muta in apartamentul cumparat, iar atunci va ramane la mana fast-foodurilor sau a mancarii comandate acasa.

Incepem sa discutam despre serviciul lui. Inainte de asta, Mihai imi ofera mie singura furculita curata pentru pilaful incalzit la microunde: timpul e pretios, nu-l pierzi spaland vasele.

„Nu am timp pentru lucruri obisnuite”

S-a angajat intr-o companie multinationala inca din facultate si a crescut acolo, cum se spune. A reusit sa promoveze de mai multe ori si a ramas fidel multinationalei. Nu pentru mult timp, dupa cum si-a promis.

La cei 30 de ani ai sai, Mihai vrea mai mult decat un program „de robot”. Vrea „luxul” unei seri in oras cu prietena pe care inca nu a avut timp sa o cunoasca, o viata decenta, sa calatoreasca in lume cate doua saptamani pe an si sa locuiasca in acelasi bloc cu toti prietenii lui din camin.

„Volumul de munca din multinationala este atat de mare incat nu mai am timp si putere pentru lucruri obisnuite, cum ar fi calcarea unei camasi, platirea intretinerii sau sa bag rufele murdare la masina”, spune Mihai.

Complotul

Mihai lucreaza in multinationala 10-11 ore, atat la biroul lui, cat si in vizita la clienti. In drumul dintre doi clienti trece si pe la firma lui de intermediere financiara, pusa pe picioare acum doua luni. Mai are un asociat care vrea sa plece si el din compania pentru care lucreaza pentru a-si fi propriul sef.

„Pot sa spun ca acum ma folosesc cat pot de mult de multinationala la care lucrez: folosesc masina la maximum in interesul afacerii mele, telefonul de serviciu si timpul care imi mai ramane. Ajung acasa noaptea si mai stau pana pe la 1.00 in fata calculatorului si la telefon cu asociatul meu sa discutam despre afacerea noastra”, spune Mihai.

El crede ca, macar pentru cateva luni, merita efortul. „Afacerea inca nu merge ceas pentru ca suntem de putin timp pe piata. Deocamdata, am nevoie de salariul pe care mi-l asigura multinationala”, explica Mihai impartirea intre cele doua servicii.

„Primul serviciu il urasc, dar imi asigura veniturile necesare, adica 1.000 de euro pe luna. Al doilea e pasiunea mea, dar nu pot trai deocamdata numai de pe urma lui”, adauga el. Mihai crede ca ceea ce face el poate fi tradus intr-un dicton: „Daca tot muncesti mai mult de 12 ore pe zi si nu mai ai timp de viata personala, macar sa o faci pentru tine”.

Intotdeauna vei avea sefi care sa te „stoarca” „Sunt de cativa ani in multinationala asta, care este si primul meu job. Aici am crescut, dar as pleca si maine. Ce ar fi sa-mi dau demisia chiar in ziua in care apare articolul?”, se intreaba Mihai. Nu pare deloc un gest nebunesc, dupa modul in care a ajuns sa-si „iubeasca” jobul.

Mihai recunoaste ca este foarte greu sa-ti dai seama de momentul in care trebuie sa te opresti. „Nu-ti dai seama cand poti ceda fizic sau nervos pentru ca munca in ritmul asta este ca adormitul la volan: inainte sa ti se intample, simti ca mai poti sa conduci.”

El crede ca, oricat ai urca in ierarhia companiei, vei avea sefi deasupra ta care sa te „stoarca” la maximum. „Cand pleaca oameni este de neimaginat cata munca ai de facut. Cerintele raman aceleasi, targetul se aduna cu cel al oamenilor care au plecat, iar tu esti platit la fel”, descrie Mihai ce se intampla in compania lui.

Pe langa toate acestea, daca intr-o zi trebuie sa vorbesti cu 50 de clienti, maine poti avea 80 de clienti in acelasi interval de timp. „Singurul lucru care nu se aduna este timpul”, se plange angajatul. Acesta descrie compania in care munceste drept una care „te face sa te simti vinovat ca nu esti la firma, indiferent de ora la care te-ar suna seful”, adaugand ca „unor sefi le sta si in caracter sa-i calce pe altii in picioare”.

„N-am timp sa vorbesc cu ai mei doua minute”

Mihai a intervievat cativa tineri care doreau sa se angajeze in firma lui si a remarcat ca toti isi doresc sa lucreze pe viitor in multinationale, deoarece le ofera prestigiu in fata prietenilor si parintilor, fiind atrasi de firmele mari, cu sedii luxoase. „Eu le-am spus ca la firma mea nu am nevoie de ei mai mult de doua ore pe zi daca in timpul asta imi aduc clienti si fac vanzari”, spune Mihai.

El povesteste greutatea cu care se imparte acum intre cele doua proiecte: „Fie ma suna de la serviciu si eu sunt cu un client in firma mea, fie sunt in biroul sefului si ma cauta chiar clientii mei”.

Dincolo de aceste momente, cele mai dureroase pentru Mihai sunt cele in care il suna parintii, priveste telefonul si isi zice ca-i va suna el mai tarziu. „Desigur ca uit si imi amintesc in miezul noptii sau a doua zi ca nu am avut timp sa vorbesc cu ai mei doua minute. E trist”.

CRONOLOGIE

 „Cazul Raluca” - o tragedie care a generat trei saptamani de controverse

> 22 aprilie - Raluca Stroescu, manager de audit la compania Ernst&Young, este gasita moarta de pompieri si colegii de serviciu in apartamentul sau. Tanara, de numai 31 de ani, a murit de prea multa munca, sustin apropiatii. Pe 20 aprilie, ea fusese consultata de medicii de la Centrul Medical Unirea, dar, in ciuda starii sale de sanatate, a fost lasata sa plece acasa.

> 25 aprilie - are loc inmormantarea Ralucai, intr-un cimitir din Ploiesti.

> 27 aprilie - Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti amendeaza compania multinationala cu 20.000 de lei, dupa ce face o prima verificare.

> 1 mai - oamenii au depus flori si lumanari la firma unde lucra Raluca; la mitingul organizat de PSD de 1 Mai, presedintele PSD, Mircea Geoana, a spus ca ii dedica aceasta zi Ralucai Stroescu: „As vrea sa dedicam acest 1 Mai, primul de dupa 1989 pe care ni-l asumam ca o sarbatoare a muncii si a stangii, celei care a fost Raluca Stroescu, fata care a murit extenuata de munca. Vreau sa dedicam acest 1 Mai unei fete tinere, unei fete care nu a facut altceva decat sa munceasca, si asteptam ca si marile firme transnationale sa inteleaga ca au obligatia de responsabilitate sociala”. Rudele Ralucai au considerat gestul lui Geoana ca fiind nepotrivit. Ulterior, liderul PSD si-a cerut scuze.

> 3 mai - EVZ continua sa urmareasca dezbaterile din cazul Raluca Stroescu (foto) si demareaza campania „Tu cat esti dispus sa sacrifici pentru cariera?”.

> 8 mai - Colegiul Medicilor anunta o ancheta la Centrul Medical Unirea, in urma plangerii depuse de tatal Ralucai Stroescu.

> 8 mai - Inspectoratul de Munca finalizeaza controlul la Ernst&Young, amenda finala cifrandu-se la aproape 35.000 de lei; Inspectoratul Teritorial de Munca Cluj incepe o campanie pentru depistarea angajatilor care lucreaza ore suplimentare incalcand legea.