În jur de 500 de milioane de euro este costul estimat de specialiştii de la Ministerul Justiţiei pentru implementarea măsurilor aferente strategiei sistemului judiciar, însă în lipsa unei rigori morale în societate 1.000 de instituţii şi 10.000 de procurori tot nu ar putea rezolva problema corupţiei, a declarat ministrul Justiţiei Raluca Prună la a patra ediţie a forumului EUROSFAT.

Raluca Prună a vorbit despre Strategia Naţională Anticorupţie, în prezenţa ambasadorului Austriei la Bucureşti, Gerhard Reiweger, a cercetătoarei olandeze Willeke Slingerland, precum şi a altor oficialităţi din sistemul judiciar românesc.

„Lupta anticorupţie e un proces lung. E a treia Strategie Naţională Anticorupţie, iar ultima, care a durat până în 2015 a fost un document foarte bun. În procesul de design (n.r. –  al Strategiei) încercăm să mutăm accentul de pe măsura represivă pe prevenţie, pentru că 1.000 de instituţii, 1.000 de legi şi 1.000 de strategii nu fac nimic fără un public educat în sensul de a respecta aceste legi. Suntem la Ministerul Justiţiei în etapa în care am luat măsuri şi am analizat costurile. Toate acţiunile au un cost. Implementarea Strategiei costă jumătate de miliard de euro. Nu ştiu dacă e mult, e puţin, rămâne de văzut”, a declarat Raluca Prună.

Ministrul Justiţiei a spus că Guvernul s-a angajat să asigure resursele astfel încât să putem spune nu numai că avem o strategie, dar că o şi aplicăm.

„Suntem în etapa în care România nu mai e un simplu elev în materia combaterii corupţiei, ci un model în regiune. Suntem în multe privinţe promotorii luptei anticorupţie pe plan internaţional”, a subliniat ministrul.

Raluca Prună a lăsat subiectul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) la finalul discursului său. „MCV este, în viziunea Guvernului, un instrument şi necesar, şi util pentru avansarea unor reforme de substanţă în România. Mecanismul (...) a fost instituit printr-o decizie a Comisiei Europene în anul 2006 şi zece ani mai târziu întrebarea este dacă acest mecanism şi-a atins obiectivul. Eu cred că aici nu e necesar să dau eu un răspuns. Este suficient să ne uităm la ceea ce erau instituţiile în 2006 şi la ceea ce sunt ele astăzi. Şi atunci răspunsul este că, sigur, Mecanismul a constituit un instrument de presiune sănătoasă în absenţa căruia România, în sensul luptei anticorupţie, categoric nu putea fi ceea ce este ea astăzi”, a mai spus ministrul Justiţiei.

La rândul său, ambasadorul Austriei la Bucureşti, Gerhard Reiweger, a vorbit despre cum a abordat ţara sa lupta împotriva corupţiei.

„În Austria, în general, instituţiile publice funcţionează bine. Şi aici, în România, am văzut că instituţiile sunt respectate. Poate părea curios că o societate cum este cea austriacă – în care oamenii sunt corecţi sau cel puţin au această reputaţie – legile sunt stricte. Avem definiţii clare pentru corupţie. Un cetăţean sau un funcţionar public poate lua până la 10 ani pentru fapte de corupţie. De Crăciun – spre exemplu – ce poate primi? Am stabilit limite. Un ambasador, spre exemplu, poate accepta o invitaţie la o cină? Funcţionarii noştri trebuie să se comporte bine şi în viaţa personală. Un alt element important: ai obligaţia să raportezi faptele de corupţie. Noi am introdus un sistem de whistle-blowing (n.r. – averizare de integritate, în traducere liberă): avem un site care garantează anonimatul  wistle-blower-ului (n.r. – cel ce trage senmale de alarmă). Un comentariu mai fac: noi garantăm securitatea financiară a funcţionarilor, deci dacă sunt prinşi săvârşind o faptă de corupţie, ei au mult de pierdut”, a declarat ambasadorul Austriei.

Cornel Călinescu, directorul Oficiului Naţional de Prevenire a Criminalităţii şi Cooperare pentru Recuperarea Creanţelor provenite din Infracţiuni, a continuat în nota în care a abordat discuţia ministrul Justiţiei.

„Orice dosar al ANI sau DNA e un defect de management. Şefii de instituţii să investească în educaţie. Ca elemente noi ale Strategiei – prioritizarea sectoarelor. Faţă de 2015 ne vom concentra pe Sănătate şi Educaţie”, a spus şeful Oficiului pentru Recuperarea Creanţelor din Infracţiuni.

Tot la intervenţia Ralucăi Prună s-a referit şi cercetătoarea olandeză Willeke Slingerland, de la Universitatea de Ştiinţe Aplicate Saxion. „Trebuie să luptăm împotriva corupţiei nu numai în România, ci şi în restul Europei şi am descoperit că uneori e dificil să colaborăm, astfel că schimbul de informaţii – cum e EUROSFAT – este important. Lupta anticorupţie e mai mult decât acţiunea împotriva a ceva săvârşit individual. E vorba de reţele de infractori, deseori cu funcţii importante. E vorba de un sistem, căruia nu îi poţi opune altceva decât un alt sistem. Ministrul Justiţiei vorbea despre o bază morală, aceea e fundaţia pe care trebuie să clădim. Uneori, când vorbim de corupţie ne gândim numai la funcţionari publici sau la sistemul judiciar, fără să luăm în calcul şi sectorul privat”, a fost de părere cercetătoarea olandeză.