Diplomația a fost frenetică în ultimele două săptămâni. Amenințările rusești au fost luate în serios și dintr-o dată toată lumea din Europa și din Statele Unite au considerat că este absolut necesar să vorbească cu Vladimir Putin și, de asemenea, cu Volodimir Zelenski. Și aceştia s-au adaptat jocului. Acum câteva zile, Viktor Orbán a fost la Moscova, iar Boris Johnson a fost la Kiev.
La prima vedere, un răspuns energic la adresa amenințărilor a declanșat o serie de inițiative diplomatice. Părțile continuă să urmeze calea negocierilor, chiar dacă recunosc lipsa de progres. Acest lucru, în sine, și în ciuda întăririi pozițiilor militare, care nu a cunoscut un răgaz, este pozitiv. Probabilitatea unei confruntări militare nu a încetat să existe, rămâne într-adevăr foarte mare, dar nu mai este singura alternativă.
Nimeni nu a încercat să înlesnească un contact direct între principalele părți interesate. Acum, ar fi important ca Putin și Zelenski să vorbească direct unul cu celălalt. Chiar și ținând cont de faptul că problema de fond este mult mai mare decât disputa dintre Rusia și Ucraina. Rezolvarea pașnică a conflictelor se face întotdeauna pe bucăţi, pas cu pas, asemeni felului în care cineva rezolvă un puzzle. Începând cu punerea în aplicare a acordului din Normandia - care are ca scop restabilirea păcii în zonele rebele din estul Ucrainei - ar fi un mare pas în direcția bună.
Lipsește cineva care să facă o punte și să medieze între președinții vecini. Din păcate, nu văd mulți în Europa sau într-o organizație internațională care să poată face asta. Medierea și prevenirea conflictelor sunt două domenii deosebit de dificile ale relațiilor internaționale. Așa am învățat acest lucru de-a lungul deceniilor de practică. Ei au nevoie de intermediari cu o mare autoritate morală, curaj personal, influență politică și o structură credibilă care să îi susțină. În acest moment, astfel de personalități sunt păsări rare, deoarece organizațiile și sistemele politice au fost ocupate de naționaliști sau, apoi, de diferiți mesageri și alți oportuniști. În momentul de față, cu excepția lui Emmanuel Macron, Europa nu are protagoniști capabili să se proiecteze dincolo de granițele lor naționale.
Viktor Orbán este, de asemenea, foarte activ pe scena europeană, dar din motive pur interne. Ungaria are alegeri legislative programate pe 3 aprilie. Dacă nu va exista o fraudă - și aici este un mare "dacă" -, Orbán ar putea pierde bătălia votului popular. Prin urmare, asigurarea seriozității acestui act electoral este deosebit de importantă pentru cei care cred într-o Europă democratică. Actualul prim-ministru ungar este de fapt o forță negativă pe scena europeană. Între timp, și înainte de vizita la Moscova, Orbán s-a deplasat la Madrid la sfârşitul săptămânii trecute pentru a participa la o nouă întâlnire a partidelor ultraconservatoare, neofasciste și ultranaționaliste din UE.
A fost o întâlnire organizată de partidul de extremă-dreapta spaniol Vox. Tema a fost "Apărarea Europei". În mod straniu, abia după multe insistențe din partea primului-ministru polonez participanții au inclus în comunicatul final o referire la actuala poziție agresivă a Kremlinului și la pericolul pe care acest fapt îl reprezintă pentru pacea în Europa. Chiar și așa, Marine Le Pen, când a postat comunicatul pe site-ul personal de propagandă, a suprimat cu amabilitate această referire la mișcările rusești. Aceasta a dovedit astfel, încă o dată, că Putin poate conta pe bunăvoința anumitor grupuri neofasciste și xenofobe europene. Și pe Viktor Orbán, în cadrul UE. Și toţi aceştia, reciproc, pe sprijinul lor, pe lovele (în versiunea originală a articolului, autorul foloseşte un termen argotic pentru "bani"; n. trad,) și mai mult gaz la prețul pentru prieteni.
Putin poate conta, de asemenea, pe un alt comentator care consideră că este de bonton și progresist să slujeşti drept cameră de ecou pentru propaganda și minciunile pe care Kremlinul le pune în circulaţie. Aceștia sunt, în unele cazuri, intelectuali care și-au făcut pregătirea ideologică în cadrul războiului rece. Pentru alții, este doar un mod de a încerca să arate că sunt mai şmecheri și că înțeleg ca nimeni alţii strategia aflată în joc. În ambele cazuri, deși nu sunt rude politice ale lui Le Pen sau Orbán, în practică ajung să presteze un serviciu identic. Victor Ângelo, consilier pentru securitate internațională; fost subsecretar general al ONU).
Traducere: RADOR