Există o imagine a Estului care nu s-a schimbat niciodată: aceea a unei lumi ce oscilează între geniu și ridicol, între profunzime și platitudine. Witold Gombrowicz - un uriaș intelectual polonez, o descria în jurnalul său cu luciditate, vorbind despre Polonia și cartea celebră a conaționalului său Ceslav Miłosz, ca despre ”un anume fel ” de Est care trăiește sub blestemul contrastelor și al imitației, un spațiu unde ”tertium non datur”: ori o profunzime tragică, ori o banalitate fără margini.

Aceeași imagine se potrivește, la o distanță de jumătate de secol, României europene de azi.