Între-adevar, Consiliul de Securitate al ONU a blocat formula prezentata deja de catre grupul Astana, care a reușit un acord Rusia-Siria-Iran pe aceste teme, dar care a fost respins de trimisul ONU, Staffan de Mistura, pentru ca la nivelul societații civile sunt lacune mari ce submineaza credibilitatea organismului, echilibrul sau și justa repartizare a mandatelor. Subiectul a fost preluat de catre SUA, care a cerut precizari directe relativ la persoanele respinse de catre grupul celor 3 state. Și statele europene membre în Consiliul de Securitate, Marea Britanie și Franța, au refirmat condiționarea oricarei investiții în reconstrucție de un proces electoral inclusiv, transparent, corect, liber și garantat de catre ONU, care urmeaza sa administreze și viitoarele alegeri, cu participarea tuturor refugiaților, care trebuie sa revina acasa. Vorbim despre un Comitet Constituțional cu 150 de persoane, alcatuit din 3 parți, o parte reprezentând Guvernul și forțele loialiste ale lui Assad, o parte reprezentând opoziția formala recunoscuta, Comitetul de Negociere Sirian, dar și opoziția siriana libera, iar o parte reprezentând societatea civila, personalitați de prim plan siriene inclusiv din diaspora, care sa dea prestigiu, credibilitate și seriozitate procesului. Exact pe aceasta ultima dimensiune a venit veto-ul rus. 

Miza este, de fapt, modul în care aceasta ultima parte privește perspectiva menținerii lui Assad și a revizuirii atribuțiilor prezidențiale în Siria. ONU are deja 5 nume care au fost respinse și e extrem de nemulțumit, în timp ce Rusia forțeaza, creaza presiuni, intimideaza pe cei ce ar trebui sa fie prezenți în Comitet. E un proces ce a fost deja denunțat de trimisul special, care a blocat lansarea Comitetului, lucru susținut de ONU și dezbatut în Consiliul de Securitate. Refuzul rus de a face suficiente concesii și dorința excesiva de a controla și dirija procesul în favoarea sa și a lui Assad au facut ca procesul sa fie blocat, dar mai ales sa apara noi critici acerbe la adresa modului de gestionare a acestuia de catre formatul Astana, o prima bila neagra și critica dura la adresa administrarii situației din Siria de catre Putin. Evenimentele subliniaza cum se vor derula lucrurile de acum încolo: cu repetate critici, presiuni și blocaje acolo unde nu sunt respectate liniile roșii, de data aceasta venind de la Washington. Și fara nici o implicare financiara occidentala în Siria pâna dupa alegeri. Orice pas în dorința de a soluționa problemele siriene necesita capacitatea relevanta de compromis a Rusiei, mai mult, capacitatea de a-l face pe Assad sa accepte toate aceste compromisuri. Tocmai pașii în direcția soluției iau din capacitatea Rusiei de a controla procesul și de a-l menține pe Assad sau regimul sau, sau chiar angajamentele militare ale Siriei fața de Rusia. Or asta ar însemna cea mai grava problema a Moscovei și a lui Putin, sa piarda la masa verde, în procesul de pace, întreaga investiție militara, financiara și de sânge facuta în Siria, prin pierderea statutului bazei de la Tartus, de exemplu, printr-o eventuala forma de neutralitate constituționala, îmbrațișata de viitoarea Sirie.

ONU e singurul actor care decide și valideaza formula de pace, iar orice tentativa de pace separata în format Astana se va ciocni de blocajele occidentale, în timp ce SUA și statele UE au pârghii lejere de acțiune și intervenție. Și lucrurile nu vor merge mai departe diferit dupa ce, la 1 ianuarie, mandatul de trimis special a fost preluat de catre James Jeffrey. Acesta a recunoscut ca pozițiile critice ale opoziției oficiale sunt o problema, în primul rând din cauza preocuparilor ca noua Constituanta nu va ataca pozițiile președintelui Assad.

Te-ar putea interesa și: