Moldoveanul Iosif Petrişor, dat afară din Legiunea Străină, a devenit erou în Italia şi va primi o medalie pentru curaj.

Povestea emigrantului Iosif Petrişor, românul în vârstă de 40 de ani care a salvat, luna trecută, doi bătrâni italieni dintr-un incendiu izbucnit într-o comună de lângă Roma, dezvăluie un personaj căruia Cel de Sus pare să-i fi pregătit un loc în Rai. El apare, ca un făcut, acolo unde e nevoie de ajutor: ba lângă o casă incendiată, ba lângă o maşină răsturnată în şanţ, ba într-o încăpere unde cineva are nevoie de un donator de sânge. Dintre toate isprăvile pe care le-a făcut Iosif Petrişor, cea din februarie - salvarea dintre flăcări a celor doi bătrâni - i-a atras în Italia supranumele de „Superman din Est“ şi „Eroul din Maccarese“ şi îi va aduce o medalie de recunoştinţă din partea oficialităţilor. Isprava care l-a făcut celebru

Moldoveanul, originar din satul Adjudeni, judeţul Neamţ, a prins drag de propria-i poveste italiană şi o tot spune cu mare plăcere. Pe 22 februarie, Iosif se ducea la primul job, la depozitul de materiale, când o blondă i-a sărit în faţă şi i-a făcut semne disperate să oprească. Românul a lăsat maşina pornită în mijlocul drumului şi s-a avântat în casa unde explodase o ministaţie de gaz, de unde a salvat doi bătrâni.

„Am scos o bătrână până la jumătatea drumului către ieşire şi m-am grăbit să-l salvez şi pe soţul ei, care nu putea merge. Între timp, se mai produsese o explozie şi izbucnise focul. Pe bătrân l-am luat în spate - omul era mai mare ca mine, care am 1,92 şi 100 de chile - şi am sărit cu el pe geam, pentru că pereţii şi tavanul stăteau să cadă“.

Din săritura pe geam, Iosif şi-a rupt piciorul, dar tot s-a dus în clădire ca să închidă robinetul la ministaţia GPL, măcar să nu mai fie încă o explozie. Apoi au venit pompierii şi el s-a retras. Piciorul i se umflase şi nu mai putea respira, şi-a „dat stomacul afară“ şi s-a dus la muncă, unde colegii şi şefii lui bănuiau că a întârziat fiindcă a pierdut seara prin baruri. Şi-a pus pielea pentru un coleg, în Legiunea Străină

Iosif Petrişor s-a stabilit în Italia abia după ce, în ’90, a cerut azil politic în Germania, iar în ’94 se înrolase în Legiunea Străină, în Franţa. „În Germania, m-am dus în ’90, ca tot omul. Am cerut azil politic şi, o vreme, am trăit numai din pensioane - îţi dădea statul 500 de mărci pe lună, un fel de ajutor de şomaj. Apoi am lucrat la negru la un depozit de materiale“, povesteşte Iosif de la volanul camionului pe care lucrează în localitatea Fiumicino, aflată lângă Roma, un fel de Afumaţi pe lângă Bucureşti.

Trage pe dreapta, ca să-şi poată depăna amintirile. După trei ani şi ceva de Germania, neastâmpărul nativ i-a dat ghes să încerce altceva, aşa că a plecat în Franţa. Un an a stat, dar ce an! Şi-a căutat de lucru şi, când a început a i se lipi burta de spate, s-a înscris în Legiunea Străină. „Eram disperat. M-am băgat recrut şi n-am apucat să avansez, că m-am luat la harţă cu un superior. M-am băgat pentru un băiat de la noi, din Neamţ, m-am certat cu superiorul şi ne-a chemat comandantul la el. Ne-a dat afară pe amândoi“, râde Iosif. A scos patru oameni dintr-o maşină răsturnată

Scăpat din Legiunea Străină, Iosif Petrişor a vrut să emigreze în Australia. N-a reuşit, dar s-a descurcat să ajungă în Italia, unde, după 13 ani, e vedetă. Ca un făcut, când se întorcea de la un interviu pentru RAI UNO, i-a ieşit în cale o maşină răsturnată. „Un Mercedes. Era în şanţ şi, nu ştiu de ce, am crezut că sunt români. Am oprit şi m-am dus la ei, vorbindu-le româneşte, când colo, erau surdomuţi, vorbeau prin gesturi. Dom’ne, m-am gândit, numai mie mi se întâmplă astea? Erau în maşină doi adulţi şi doi copii şi mă trăgeau de mână să-i scot afară. I-am scos“. Sânge pentru şefu’

Într-o altă zi, săptămâna aceasta, urma să dea interviu la un canal local de televiziune. „Cu o seară înainte, patronul ne-a adunat pe toţi şi ne-a spus că are un cumnat cu hemoragie internă, nu mai ştiu ce avea, şi voia să ne roage să donăm sânge. Din 40 de inşi, tot eu m-am găsit să mă duc. Eu şi un italian. N-am donat sânge în viaţa mea până acum“, zice Iosif Petrişor, şi se tot miră cum de tocmai el se nimereşte să ajute pe câte cineva.

Deşi a luat-o de la capăt de atâtea ori, nu se potoleşte - are de gând să se întoarcă în România şi să rămână, dacă va găsi un loc de muncă pentru măcar 500 de euro pe lună. Dacă nu va găsi, e hotărât să plece în Australia. Că nu i-a mers rău de când a luat lumea la picior, acum 18 ani: „Când am plecat în Germania aveam 60 de chile cu tot cu valiză, acum am aproape 100“. De la 7 .00 dimineaţa la 17.00 este şofer pe camion la un depozit de materiale, de la 19.00 la 23.00 lucrează într-o spălătorie auto, iar între timp salvează vieţi. Te şi miri când are timp. Ai zice că şi-a netezit drumul spre Rai. ACASĂ LA „SUPERMAN“

Adjudeni - Neamţ, satul eroilor

O bătrânică adusă de spate ne îndrumă spre familia Petrişor: „A, la Iosîf... Ală din Italia cu focu’. Mai mergeţi 5-600 de metri şi întrebaţi iară“. Acasă erau doar mama, Maria, de 62 de ani, şi fiul Valentin, de 23 de ani. Aflăm că gestul dezinteresat a lui Iosif are corespondent şi în alte fapte altruiste. „În ţară nu avea de lucru“

„O rudă de la Piatra-Neamţ mi-a spus că ziarele şi televiziunile vorbesc despre Iosif. Că a făcut ceva în Italia, dar nu ştia exact ce anume. Eram îngrijorată pentru că nu ştiam dacă s-a întâmplat ceva cu el sau a făcut vreo faptă rea. M-am mai liniştit apoi. Cred că a scos bătrânii din flăcări pentru că erau oameni care aveau nevoie de ajutor. Cum să nu ajuţi?“, a explicat gestul copilului său, cu o filosofie simplă, Maria Petrişor. Vărul Ciprian, vărul său, povesteşte că a fost ajutat de Iosif atunci când nevoia îi era foarte mare.

În ţară nu avea de lucru, zona Roman fiind extrem de săracă, şi a ajuns în Italia. „Iosif mi-a oferit cazare şi masă, câteva luni, fără a avea vreo pretenţie. Nici fratele meu, aflat tot la Roma, nu m-a putut ajuta. Iosif e săritor de felul lui. Dac-ar fi toţi românii din Italia ca el, cred că altfel s-ar vorbi despre noi“, crede Ciprian. De altfel, ani întregi Iosif a fost sprijinul familiei, una numeroasă, cu opt băieţi, el fiind cel mai mare dintre fraţi. Din cei opt copii, şapte sunt în Italia. I-a tras pe toţi după el. Salvare cu preţul vieţii

Satul Adjudeni se poate lăuda şi cu un alt erou. Din păcate, gestul altruist al lui Mihai Andrici, care avea 44 de ani, s-a sfârşit tragic. Pe 8 iunie 2002, aflat la muncă în Israel, acesta a murit în timp ce încerca să salveze de la înec doi adolescenţi israelieni. Se afla pe o plajă din Tel Aviv şi a auzit strigătele a doi tineri care erau în pericol de a se îneca. Alertaţi, Andrici şi un cetăţean israelian au plonjat în apă, încercând să-i scoată la mal, însă românul s-a lovit cu capul de un stabilopod şi a murit înecat. (Dan Sofronia)