Eroină pe frontul democrației, victimă pe frontul dragostei interzise

Sunt unele femei celebre din România care au avut un destin sub semnul controversei. Chiar dacă soarta le-a impus expatrierea definitivă, ele și-au iubit țara și i-au ajutat pe cei care le-au dezamăgit sau pe cei din cauza cărora au trebuit să suporte amărăciunea exilului. Una din aceste femei a fost Elena Văcărescu (1864-1947).

Elena Văcărescu - originea și ascensiunea

Elena Văcărescu s-a născut la 21 septembrie 1864, în București. Era fiica diplomatului Ioan Văcărescu și a Eufrosinei Fălcoianu. Mama sa profenea din faimoasa familie de boieri olteni Fălcoianu. Elena Văcărescu a copilărit și a fost educată inițial în spiritul modernimsului european pe moșia de la Târgoviște a Văcăreștilor. După ce a studiat engleza și franceza în familie, ea a urmat studii literare, istorice filosofice, la Paris, ”orașul luminilor” .

Anul consacrării sale este 1886, când a primit premiul Academiei Franceze pentru volumul de versuri Chants d Aurore. În 1888, talentul său o propulsează în rândul domnișoarelor de onoare ale Reginei Elisabeta, devenind treptat, alături de prietena sa Elena Bibescu, cea mai influentă confidentă a Reginei.

Elena Văcărescu - idila cu Principele Moștenitor Ferdinand

În 1889, cu sprijinul Reginei care îi traduce versurile în germană, Elena Văcărescu publică Rapsodul Dâmboviței, un volum cu 140 de poezii inspirate de viața de la țară, de evenimentele fundamentale din viața românilor din mediul rural, de muncile câmpului. Volumul va fi tradus apoi și în franceză, italiană, engleză.

Insula Poveglia din laguna Veneției ascunde o istorie întunecată și a devenit unul dintre cele mai misterioase locuri din Italia

Viața la bordul unui iaht de lux. O fostă angajată dezvăluie adevărul despre milionari: Pentru ei, verigheta devine doar un accesoriu

Sfârșitul anului 1890 o va aduce însă într-un eveniment care îi va schimba definitiv soarta. Elena Bibescu și Regina Elisabeta  au sprijinit apropierea sa de Principele moștenitor Ferdinand. Prezentă în anuturajul Principelui, cu ocazia unor vizite în țară, Elena Văcărescu a devenit iubita lui Ferdinand, povestea de dragoste derulându-se din iarna anului 1890 până în primăvara anului 1891, când Regele Carol I a aflat și a pus capăt hotărât acestei ”afaceri de alcov” care încălca normele Casei Regale a României. Elena Văcărescu era descendentă a două familii boierești românești fapt ce oferea boierilor români ascendent asupra Coroanei, ceea ce Regele nu dorea absolut deloc, el specificând clar că moștenitorii Coroanei se  vor căsători cu descendente ale marilor case monarhice europene.

O viață de exil și două Conferințe de Pace

Elena Văcărescu a plecat inițial în Italia, apoi decizând să se stabilească la Paris. Nu va mai reveni niciodată în România. A devenit amfitrioana unuia dintre cele mai selecte saloane culturale pariziene frecventat de crema intelectualității, a politicii franceze și europene. Marcel Proust, Victor Hugo sau Aristide Briand sunt doar trei dintre aceste nume.În 1908 a publicat romanul Amor vincit, urmat de Vraja (1911), valorificând mituri românești. A scris o lucrare de memorialistică, Regi și regine pe care i-am cunoscut, a publicat Le Roman de ma vie , o autobiografie romanțată.Meritul esențial pe care l-a avut Elena Văcărescu a  fost acela de a inaugura ceea ce azi numim ”diplomație culturală”.

Elena Văcărescu va fi membră a delegației oficiale a României la Conferința de Pace de la Paris din 1919. Ea a luptat pentru țara sa, devenind secretarul general al Asociației Române de pe lângă Societatea Națiunilor, colaborând direct cu diplomatul Nicolae Titulescu. A ocpat poziția de membru permanent al Comisiei de Colaborare Intelectuală din cadrul Societății Națiunilor. Academia Română a primit-o ca membru cu drepturi depline la 11 iunie 1925. În 1927, Președintele Republicii Franceze îi conferă Legiunea de Onoare.

Diplomația culturală în slujba României

După moartea Regelui Ferdinand în 1927 și a Reginei Maria în 1938, ca ultima reprezentantă a unei lumi care urma să intre în vâltoarea celui de al doilea război mondial, Elena Văcărescu a continuat să lupte pentru România, așa cum știa ea cel mai bine. Franța căzuse, iar Marea Britanie, Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică luptau contra  Germaniei, Italiei și Japoniei, așteptând finalul războiului pentru a împărți Europa în sfere de influență. România a intrat în război, de partea Axei în 1941, dar a întors armele la 23 august 1944.

Elena Văcărescu spera ca anglo-americanii să aprecieze actul de la 23 august 1944 făcut de România și să nu o lase în sfera de influență sovietică. Ea nu s-a mai întors în România, însă, în 1947, o regăsim din nou alături de diplomații români care participau la Conferința din 1947. Lumea însă se schimbase, diplomații sovietici făceau legea, americanii, britanicii și francezii abandonaseră România sferei de influență sovietice. Elena Văcărescu a murit dezamăgită, dar împăcată cu ea însăși, la 17 februarie 1947, la o săptămână de la semnarea Tratatului Conferinței de Pace de la Paris din 10 februarie 1947. Prin testament, cea mai mare parte din averea familiei Văcărescu a devenit proprietate a Academiei Române.