După luni de zile de războaie diplomatice şi de acuze reciproce între Turcia şi UE, acum Erdogan vrea să reînceapă dialogul cu Bruxellesul. Că ceva s-a schimbat în mintea sultanului şi a guvernului turc, era clar încă de la summitul NATO desfăşurat de curând. În timp ce Alianţa Atlantică se reunea la Bruxelles pe 25 mai, mai avea loc o altă întâlnire, cea dintre Turcia şi UE, pentru a încerca o relansare a relaţiilor diplomatice.
Ce s-o fi întâmplat în aceste săptămâni cu Erdogan pentru că şi-a schimbat atitudinea faţă de UE, nu e prea uşor de răspuns?! Sigur, cele două elemente care au influenţat această schimbare de macaz sunt riscul izolării internaţionale a Turciei şi tensiunile din ce în ce mai evidente între SUA şi guvernul de la Ankara. Pentru a evita izolarea şi pentru a răspunde la decizia americană de a furniza armament curzilor, cea mai bună cale era aceea de a restabili dialogul cu Bruxellesul.
Un dialog care nu este în niciun caz simplu într-un moment ca acesta. Turcia, după referendumul lui Erdogan, a asumat o derivă autocratică, iar sistemul său constituţional nu e pe aceeaşi linie cu tabloul de referinţă european în privinţa respectării democraţiei şi a drepturilor omului. Epurările cu care guvernul ''spală'' administraţiile publice şi forţele armate, precum şi arestările opozanţilor şi a presupuşilor opozanţi, închiderea ziarelor nealiniate, sunt factori care determină o anume neîncredere din partea Bruxellesului în a relua dialogul.
Europa a semnat cu Erdogan un acord prin care, în schimbul unui aflux de miliarde de euro spre Ankara, ca şi libera circulaţie a cetăţenilor turci pe continent, Turcia se angaja să blocheze ruta prin care Siria îndruma refugiaţii spre Balcani. Totodată, schimbările în sens autoritar ale sistemului politic turc şi refuzul de a adapta legislaţia antiteroristă şi penală la standardele minime ale comunităţii europene, au constituit motivele întârzierii aplicării acordurilor.
Potrivit unor surse guvernamentale turce, citate de Occhi della guerra, "în acest moment se pare că s-a ajuns la un fel de potrivire de intenţii şi că e posibilă o reformulare în scurt timp a legislaţiei antiteroriste". Problema acum e că din partea europeană nu prea se observă un interes deosebit ca acest proces de aderare să se producă rapid. Motivul este că astăzi Turcia este considerată în Europa o problemă pentru majoritatea cetăţenilor ei. Cetăţeni şi deci alegători, care văd ca pe o ameninţare intrarea unei ţări atât de ambiguă în lupta împotriva terorismului.
Turcia a ameninţat ani de zile continentul cu intrarea a milioane de clandestini şi cu absenţa controalelor la frontiere. În acest sens, simplul fapt că în toamnă sunt alegeri în Germania, ar putea fi un prim obstacol la aderare. Erdogan a făcut totul pentru a întârzia tot acest proces de-a lungul timpului, acum e rândul Europei să aleagă dacă şi cum ar putea începe noi negocieri. Altfel va fi o altă înfrângere pentru Bruxelles şi o altă victorie pentru Sultan.
Recomandările noastre
