Pastorul Andrew Brunson este arestat de 18 luni și va fi judecat pe 16 aprilie pentru terorism. Crima sa? A propovăduit creștinismul în Turcia lui Erdogan.

Un editorial al lui Gregor Puppink pentru Le Figaro.

Pe 16 aprilie va avea loc un proces emblematic în Turcia: cel al pastorului american Andrew Brunson (foto jos), acuzat oficial că „a dezbinat țara prin intermediul creștinismului”.

Locuia liniștit în orașul Izmir de peste 23 de ani, iar acum este deținut de un an și jumătate. Procurorul turc a întocmit o listă cu alți 50 de „suspecți”, pe motivul presupuselor lor legături cu pastorul Brunson.

Când abia dacă 0,1% din populația Turciei este creștină, se teme cu adevărat președintele Erdogan că evanghelizarea lor dezbină această națiune musulmană?

Desigur, unele biserici fac publice numeroase mărturii privind convertirile de musulmani turci la creștinism. Însă motivele reale ale lui Erdogan nu par să fie doar religioase: ele sunt politice.

Deținutul Andrew Brunson este folosit de Turcia ca un instrument suplimentar pentru a șantaja țările occidentale. Când Donald Trump a cerut eliberarea sa, Erdogan a propus să-l schimbe contra Fethullah Gülen, principalul său opozant politic, refugiat în Statele Unite. „Dați-ni-l pe acest pastor (Gülen) și noi vi-l dăm pe al vostru (Brunson).”

Președintele turc știe că luând ca țintă un pastor evanghelist american, lovește într-un simbol al bazei electorale a lui Donald Trump.

Două petiții americane au strâns fiecare câte 500.000 de semnături, cerând eliberarea lui Andrew Brunson, iar această mobilizare a opiniei publice a provocat reacția guvernului american. Vicepreședintele Mike Pence a afirmat că afacerea Brunson a devenit o „prioritate esențială” a Casei Albe.

O eliberare a pastorului Brunson este însă, din păcate, departe de a fi obținută, dacă e să ne luăm după actul de acuzare halucinant care îl vizează. Documentul, dat publicității în luna martie, afirmă că Brunson riscă 35 de ani de închisoare pentru „terorism”, deoarece ar fi contribuit la „tentativa de lovitură de stat” din iulie 2016, în colaborare cu mișcarea Gülen și cu partidul independentist kurd PKK. Pastorul este acuzat că a acționat ca „agent de război neconvențional” sub „masca de pastor al Bisericii Evanghelice”.

Acuzațiile se bazează pe un „martor anonim” și pe „documente secrete”.

Argumentația procurorului rezumă exact teoria complotului susținută de Erdogan, care vrea să se creadă că toți opozanții săi complotează împreună pentru a organiza o lovitură de stat.

Potrivit actului de acuzare, pastorul Brunson, mișcarea Gülen și PKK „abuzează de credințele religioase ale oamenilor și încearcă să creeze o sinergie care constituie o amenințare pentru guvern”.

Ar exista așadar un complot religios între un pastor evanghelist, o mișcare musulmană sunnită și un partid marxist-leninist.

Procurorul turc are meritul de a nu ascunde că arestarea pastorului este mai ales legată de acțiunea sa de „creștinare”. Actul de acuzare afirmă explicit că credința creștină pune în pericol unitatea națiunii turce și că aceia care o răspândesc dezbină țara.

De exemplu, i se reproșează lui Andrew Brunson că a exprimat, printr-un SMS privat, speranța că poporul turc se va întoarce cu fața spre creștinism înainte de „întoarcerea lui Hristos”.

În plus, potrivit „martorului anonim”, protestanții americani și israelienii „pregătesc viitorul război”, deoarece cred că „toți oamenii sunt sclavii lor”.

Aceste acuzații dovedesc îngrijorătoarea penetrare a teoriilor complotiste aberante în aparatul de stat turc. Ele ar trebui să ridice semne de întrebare Statelor Unite și Europei asupra fiabilității alianței lor cu Turcia în cadrul NATO.

Aceste elemente ale actului de acuzare al pastorului Brunson anunță un proces părtinitor și o probabilă condamnare.

Arestarea sa se adaugă celor ale celorlalte 160.000 de victime ale epurării din Turcia de la pretinsa tentativă de lovitură de stat din iulie 2016. Acești profesori, judecători, ziariști sau funcționari au fost și ei acuzați de „terorism”.

Din păcate, președintele Erdogan nu are de gând să se oprească aici. El a avertizat Franța în ianuarie: „Nu s-a terminat încă; mai există un număr mare de teroriști.”

Cu afacerea Brunson și cei cincizeci de noi „suspecți” pretextul „terorismului” s-a lărgit: este invocat pentru a aresta și condamna creștini care își mărturisesc deschis credința.

Statele occidentale trebuie să fie lucide cu privire la această realitate a justiției turce, care este astăzi supusă puterii prezidențiale autoritare. De aceea, ele nu ar trebui să aștepte deznodământul procedurilor judiciare din Turcia pentru a acționa în favoarea eliberării pastorului Brunson, mai cu seamă pe lângă instituțiile internaționale.

Din acest punct de vedere, este îmbucurător că această afacere este discutată în acest moment la Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei. Iar fiica pastorului Brunson a putut astfel să depună o mărturie emoționantă în Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU.

Dar Turcia exercită și ea presiuni asupra instituțiilor internaționale. În negocierile sale cu statele europene, Erdogan a amenințat în repetate rânduri că va deschide vanele imigrației spre Europa. La Strasbourg, Turcia și-a redus drastic contribuția la bugetul Consiliului Europei, aruncându-l într-o criză financiară fără precedent, construind în același timp aici un consulat monumental.

Dacă Europa nu reacționează cu fermitate pentru a cere eliberarea pastorului Brunson, ea va arăta un nou semn de slăbiciune.