În timp ce liderul sirian Assad își continuă ofensiva fără istov la Idlib, rivalul său de peste frontieră, Erdogan, se zbate să nu fie marele perdant al confruntării.

Erdogan, care s-a plasat de partea rebelilor jihadiști anti-Assad, nu doar că se confruntă cu asaltul violent din partea forțelor siriene. El trebuie să fie atent la numărul foarte mare de refugiați care părăsesc provinciile Idlib și Alep și se îndreaptă spre granița cu Turcia, scrie AFP.

Colac peste pupăză, aliatul său de încredere, Putin, pare că l-a lăsat din brațe în favoarea lui Assad.

În această lună, nu mai puțin de 17 militari turci au fost uciși de forțele regimului de la Damasc în nord-vestul provinciei Idlib, iar mai multe posturi de observație turcești (care, potrivit Ankarei, trebuiau să se bucure de protecție, conform acordurilor cu Rusia) sunt acum încercuite în zonele recucerite de guvernul sirian.

Idlib este ultimul teritoriu care i-a mai rămas de cucerit lui Assad, pentru a-și elibera întreaga țară (după ce aceasta fusese cucerită în proporție de peste 50% de rebeli și jihadiști).

Disperat să îl împiedice pe dușmanul său de moarte să obțină o asemenea victorie răsunătoare, dar și să blocheze fluxul de refugiați islamiști care dau năvală peste graniță, Erdogan a amenințat că va lansa o vastă operațiune împotriva forțelor Damascului, dacă acestea nu se retrag până la sfârșitul lui februarie.

Însă Vladimir Putin i-a transmis în repetate rânduri năbădăiosului său aliat turc să stea potolit, în caz contrar urmând să sufere consecințele nervilor săi.

Partea proastă este că regimul Erdogan și-a stricat relațiile și cu Statele Unite, aliatul său din NATO.

Administrația Trump nici nu se gândește la vreo aventură în ajutorul Turciei, în cazul unei confruntări a acesteia cu Rusia.

Sultanul de la Ankara are într-un fe motive să fie supărat.

Erdogan și Putin au semnat un acord la Soci, în 2018, prin care se stabilea instaurarea unei zone-tampon demilitarizate, care să separe forțele regimului sirian de cele ale rebelilor și jihadiștilor (ceea ce e cam același lucru).

Acum, ofensiva guvernului de la Damasc, puternic sprijinit de aviația rusă, pentru recucerirea Idlib, pare să șteargă orice șansă pentru instituirea „tamponului”.

Ankara și Moscova se acuză reciproc pentru acest eșec.

„Dacă regimul Assad nu revine pe pozițiile precedente, de la sfârșitul lunii, și dacă Turcia și Rusia nu ajung la un acord, sunt mari șanse să asistăm la un conflict direct între Turcia și regimul Assad”, a declarat pentru AFP analistul politic Ali Bakeer.

Însă „problema pentru Turcia nu va fi regimul Assad, ci rușii”, adaugă el.