Într-un interviu, Preasfințitul Petru (Pruteanu), episcop de Caffa și episcop vicar pentru Europa Occidentală în cadrul Patriarhiei Ruse a vorbit despre cele 24 de vămi și despre faptul că este imposibil să ne cumpărăm sau să ne asigurăm financiar mântuirea.

Întrebat cât de corect este obiceiul unor preoţi de a da la Spovedanie canonul de a aprinde 24 de lumânări pentru cele 24 de vămi, Părintele Petru a dat un răspuns ce se poate să îi deranjeze pe unii preoți, după cum o spune chiar el.

„Întrebarea e foarte bună, numai că răspunsul meu s-ar putea să-i deranjeze pe mulţi preoţi care fie nu ştiu, fie prostesc lumea, încercând să aducă venituri bisericii sau lor înşişi prin vinderea de lumânări, Biblii la 3-4 preţuri, aprinderea de policandre sau alte chestiuni de genul acesta.

 Cu multă durere în suflet, sunt nevoit să vă spun să fugiţi de asemenea preoţi sau, cel puţin, să nu vă mai spovediţi la ei. Şi asta nu pentru că n-ar avea harul preoţiei (care e altceva decât harul mântuitor al fiecărui creştin), ci pentru vă pot călăuzi greşit, chiar dacă slujbele săvârşite de ei sunt valabile din punct de vedere sacramental.

Niciodată nu trebuie să credem în efecte mecanice ale unor rituri bisericeşti, ci trebuie să căutăm pocăinţa profundă şi schimbarea vieţii noastre conform poruncilor lui Dumnezeu (pe care le găsim în primul rând în Sfânta Scriptură)”, a spus Părintele Petru Pruteanu.

Credincioșii nu trebuie să creadă orbește tot ce spun preoții

Părintele Petru a subliniat apoi că „este o prostie să spui sau să crezi că dacă aprinzi un anumit număr de lumânări în anumite momente ale slujbei sau ale zilei, totul se va rezolva de la sine”.

Potrivit acestuia, este absurd să credem că dacă dăm 24 de colăcei sau de cănițe am reușit să ne cumpărăm mântuirea. „E şi mai grav când credem că astfel de obiceiuri i-ar ajuta pe cei adormiţi, chiar dacă ei au dus un mod de viaţă necreştinesc, departe de Biserică”.

Apoi, Preasfințitul Petru Pruteanu a vorbit despre ce anume reprezintă „vămile văzduhului”. Părintele a evidențiat că Sfânta Scriptură și învățăturile unor Sfinți Părinți, precum Efrem Sirul, Macarie Egipteanul, Ioan Gură de Aur, Chiril al Alexandriei și alții, dezvăluie piedicile pe care diavolul le pregătește pentru suflet după moarte, în timpul călătoriei către judecata particulară dinaintea lui Hristos. Aceste piedici constau în acuzații aduse de diavoli, care sunt clevetitori, pârâtori și mincinoși, și vor încerca să evidențieze patimile și păcatele pe care le-am comis în viață.

Pentru a evita aceasta, omul trebuie să se pocăiască și să săvârșească fapte bune, care să-l îndreptățească înaintea Judecății. Cu toate acestea, cel mai important lucru este ca omul să caute și să se încreadă în mila lui Dumnezeu. Această învățătură este confirmată de mulți teologi și sfinți ai Bisericii, inclusiv din secolul al XIX-lea și al XX-lea.

Când a apărut pentru prima oară ideea de „vamă” pentru suflet

„Începând cu secolele XI-XII, în literatura creştină apare o scriere apocrifă care vorbeşte despre o creştină pe nume Teodora, care după moarte, în timp ce sufletul ei mergea spre cer, acesta a fost împiedicat de diavoli pentru diferite păcate săvârşite de ea în viaţă.

Părintele ei duhovnicesc, Cuviosul Vasile cel Nou, fiind în rugăciune, a fost înştiinţat despre aceasta şi a început să verse lacrimi pentru sufletul ei, iar aceste lacrimi de rugăciune au ajutat-o să treacă mai departe.

Această scriere pentru prima dată vine cu ideea de „vamă”, la care trebuie să plăteşti pentru a trece mai departe, numai că deşi chiar şi în această scriere dubioasă plata se face cu lacrimi de rugăciune lui Dumnezeu, dar nu cu colaci, prosoape, lumânări sau bani.

În literatura religioasă rusă, scrierea a fost numită „Vămile Teodorei” şi descrie doar 20 de vămi, care ulterior au fost zugrăvite pe pereţii mai multor biserici, inclusiv la intrarea în peşterile Lavrei din Kiev”, a mai punctat episcopul vicar, potrivit Gânduri din Ierusalim.