În 2012, dacă totul merge ca la carte, capacitatea turbinelor eoliene din România va ajunge la 1.500 MW, centrala de la Cernavodă având 1.400 MW.

Eolienele vor ajunge, în 2012, dacă totul merge bine, să aibă o capacitate de 1.500 MW, mai mult decât centrala de la Cernavodă, care are în jur de 1.400 MW. În 2011, pe fondul secetei, ele au căpătat o importanţă strategică, producând, în unele perioade, mai mult decât Hidroelectrica. Investiţiile ar putea totaliza, în 2012, până la 1,5 miliarde de euro, iar capacitatea totală va creşte la aproape 1.600 MW, dublu faţă de 2011, potrivit Danei Duică, director executiv al Asociaţiei Române pentru Energie Eoliană.

"În 2012, ne aşteptăm la investiţii care pot ajunge până la 1,5 miliarde euro, în varianta optimistă în care planurile anunţate de companii vor fi duse la bun sfârşit", spune aceasta.

În cei 800 MW de anul viitor vor intra proiectele marilor jucători Enel, EDP, CEZ şi ale altora mai mici, locali, precum Holrom şi Monsson. Anul viitor vor finaliza proiecte Verbund, CEZ cu partea a doua de la Cogealac, Enel şi Iberdrola. Perioada de recuperare a investiţiei va rămâne, în continuare, de circa opt ani, iar marja de profit, impusă de ANRE, este de cca 10%.

Eolienele în acest an

Şi în 2011, ritmul de creştere a fost spectaculos: de la 462 MW în 2010, s-a ajuns la 850 MW. Ritmul de creştere a fost fără precedent anul trecut, când capacitatea a crescut de la 14 MW la 462 MW. După definitivarea legislaţiei din toamna acestui an, principalul factor care a dus la acest progres este ritmul susţinut de implementare a proiectelor. Practic, în 2011, au fost construite proiectele începute în 2008-2009. În 2011, în domeniu au fost investiţi în jur de 600 milioane euro. Preţul recomandat de ANRE pentru investiţie este de 1,57 milioane de euro per MW construit.

"De abia de la anul vom vedea o scădere a preţului per megawatt, în special datorită scăderii preţului la echipamente. Restul costurilor vor rămâne, cel mai probabil, la fel: construcţiile, consultanţa etc. Circa 80% din costul unui proiect este reprezentat de echipamente", a precizat Duică.

Se ieftinesc turbinele

Preţul la aceste echipamente scade pe măsură ce tehnologia avansează, iar piaţa devine mai competitivă. Astfel, pe lângă brandurile consacrate, cu o cotă de piaţă considerabilă, precum Vestas sau General Electric, apar mărci noi, mai ieftine, de obicei construite în China.

În România, momentan, nu există instalate turbine eoliene din China. Aceste instalaţii, deşi mai ieftine, constituie o garanţie mult mai slabă pentru un investitor care vrea să ia un credit bancar. Instituţiile financiare nu oferă uşor credite pentru achiziţia de echipamente care nu şi-au dovedit, de-a lungul timpului, eficienţa, chiar dacă sunt mai ieftine. Practic, băncile ar prefera să dea credite mai mari pentru o investiţie mai sigură decât mai puţini bani pentru una mai puţin sigură.

În ciuda anumitor temeri existente în piaţă, scumpirea energiei electrice pentru consumatori cauzată de schema de promovare a energiei regenerabile nu este semnificativă. Potrivit unui studiu al PricewaterhouseCoopers (PwC), scumpirea MWh va fi de 6,1 euro în 2012, respectiv 9,8 euro in 2013, pe fondul subvenţionării de catre stat a energiilor regenerabile. Costul total al energiei, suportat de o gospodărie din România, va creşte în aceşti ani cu 9,8 respectiv 16,3 euro pe an, însemnând 0,03% - 0,05% din venitul mediu net al unei gospodării.

Studiul PwC porneste de la premisele că, între 2012- 2013, consumul mediu net al unei gospodării în România va fi de 1.600 - 1.700 KWh, iar estimările sunt făcute pornind de la preţul final al energiei la consumatorul casnic valabil în 2010 de 104 euro pentru un MWh.

Risc de "bubble" în eoliene?

"Nu văd însă niciun risc de spargere a acestei industrii în viitor, mai ales având în vedere faptul că a avut o creştere normală şi predictibilă în ultimii ani, iar acest ritm se va păstra şi în viitor", a afirmat Duică.

Totuşi, există un pericol din punctul de vedere al investitorilor, pentru că băncile au nevoie de stabilitate atunci când dau credite pentru a şti pe ce schemă se poate pune bază. Astfel, dacă ANRE face o schimbare radicală şi bruscă, multe proiecte sunt "prinse" în perioada de dezvoltare, pentru că fuseseră gândite după un anume plan. Dacă acestea au fost gândite, de exemplu, pe două certificate verzi pentru 1 MW şi se schimbă schema la 1,5 certificate verzi, atunci pot apărea probleme de finanţare.

Bateriile sunt viitorul

Bateriile care ar putea înmagazina energie eoliană reprezintă un domeniu de viitor şi se lucrează la ele. Acum însă, nu se poate concepe un sistem pe baterii care să în magazineze energia produsă de un parc eolian. Problema nu ţine de bani, ci de tehnologie. Indiferent de suma investită, acum nu se poate realiza un astfel de proiect. Energia eoliană trebuie consumată pe loc, iar dacă nu există consum în momentul în care este produsă, ea se pierde.

România are un mare potenţial de a avea şi fabrică de turbine eoliene, consideră Duică. Dar, pentru a vedea o astfel unitate în ţara noastră, investitorii trebuie încurajaţi. Nu ar fi greu, pentru că România are un mare potenţial: are şi amplasamentele potrivite şi tehnologia neceară.

Oamenii de afaceri au fost însă descurajaţi de instabilitatea legislativă care s-a instaurat între 2008 şi 2011. Dacă ar exista un an sau doi de stabilitate legislativă, investitorii spun că ar fi tentaţi să facă o astfel de investiţie.

Citiţi şi:

• Electrica vrea să împrumute 70 de milioane de euro pentru construcţia unui parc eolian în judeţul Galaţi
• Şoc: Turbinele eoliene au produs mai multă energie decât Hidroelectrica!
• Imobiliarele au căzut. Vine o nouă bulă: energia regenerabilă
• Raport CE: Energia verde ne va dubla factura la curent