Proprietarii acelei gospodării nu au auzit şi nu au văzut nimic în acea seară. Deşi, ca un om să fie bătut să-i sară sângele pe gard, se face ceva gălăgie, într-un sat unde noaptea este linişte deplină.

După aproximativ 200 de metri, la o fântână, aflată tot în drumul spre casă a lui Cotinel, sunt din nou urme de sânge. Nu se ştie dacă sunt şi urme de târâre sau nu, de la prima pată până la fântână, pentru că nimeni nu a cercetat nici acest aspect. Dacă ar fi fost urme de târâre, ele ar fi putut indica: fie Cotinel a fost lovit şi apoi târât de atacator care a încercat să-l arunce în fântână, iar în acest caz ar fi trebuit să fie şi urme de luptă la fântână, fie, dacă nu există aceste urme, înseamnă că Cotinel a fost atacat în dreptul porţii prima oară, s-a împleticit până la fântână, unde a fost aşteptat de atacatorul care a ajuns mai repede decât el şi lovit încă o dată.