Se întorsese în România în august anul trecut, pentru două săptămâni. Fusese la mare, cu nepotul său, Ovidiu, fiul surorii lui, Ecaterina, dar după aceea nu prea mai vroia să se întoarcă printre străini. Italienii îl tot chemau, dovadă că munca lui era apreciată. Au căzut totuşi de acord că se va întoarce în Italia, dar după sărbătorile de iarnă, în ianuarie. Patronii au acceptat.
De două-trei ori pe an, Cotinel venea acasă, în România, la Cosmeşti, unde avea o căsuţă de care cât lipsea el aveau grijă nepotul Ovidiu şi o vecină, tanti Nuţi. Când venea, era galant. Dădea de băut la barul din sat. Mai dădea şi bani cu împrumut. Astfel că avea mulţi prieteni şi părea că nimeni nu are nimic cu blândul şi chefliul Cotinel, care nu făcea nimănui nici un rău.
Şi totuşi... Ceva duşmani avea. O familie, rudă îndepărtată prin alinaţă cu familia lui Constantin Ene. Nu-i vom da numele, pentru că deocamdată acţiunea deschisă de poliţie este ”in rem”, adică se cercetează fapta, nu-i nimeni pus sub acuzare. Îi vom numi Cumetrii, aşa cum de altfel le spun şi cei din familia lui Cotinel. Ciobanul pretindea că le dăduse cu împrumut 500 de lei şi acum îşi voia banii înapoi. De câteva ori se dusese la Cumetri la poartă, de unde fusese alungat. Mai ales de cumătra Flori, moldoveancă aprigă.
Recomandările noastre
