Bruxelles. Energia costă de până la cinci ori mai mult în statele Uniunii Europene, decât în Statele Unite. Acest lucru are drept consecință o stagnare a economiei europene, față de principalii concurenți.

Informațiile apar în Raportul Comisiei Europene privind competitivitatea UE. Documentul a fost realizat sub coordonarea lui Mario Draghi, fostul președinte al Băncii Centrale Europene și fost premier al Italiei.

Energia costă mai mult în UE

Prețurile la gaze sunt de trei până la cinci ori mai mari decât cele practicate pe piața americană. La fel de ridicate sunt prețurile de vânzare cu amănuntul pentru energia electrică, în special cea destinată sectoarelor industriale. Companiile europene plătesc mai scump pentru electricitate de două - trei ori, raportat la SUA și China.

Costurile ridicate la produsele energetice reprezintă o frână în calea dezvoltării economice a Uniunii Europene. Avertismentul apare în studiul dedicat competitivității, elaborat sub coordonarea lui Mario Draghi.

„Energia este un factor cheie al decalajului de competitivitate a Uniunii Europene față de alte regiuni ale lumii. Acesta este cazul încă de la începutul anilor 2000, dar decalajul s-a deteriorat recent ca urmare a crizei energetice. Motivele structurale se află în centrul acestui decalaj și au fost exacerbate în ultimii doi ani”, se arată în raportul Draghi.

Conform documentului, Uniunea Europeană suferă un decalaj major, la competitivitate, în comparație cu partenerii săi comerciali. Mai mult, prețurile la energie diferă chiar și între statele membre. Volatilitatea este, de asemenea, un factor semnificativ, care împiedică dezvoltarea industriilor consumatoare de energie și întreaga economie.

Companiile europene nemulțumite de situație

Două treimi din companiile europene susțin că energia prea scumpă este un impediment în calea investițiilor. Acestea sunt cu peste 20 de puncte procentuale peste cele din SUA. Prețurile cu amănuntul plătite de  consumatori au variat de la mai mult de 250 euro/MWh, în unele state membre, la mai puțin de 100 euro/MWh în altele. Diferența s-a dublat în 2022 și a crescut din nou, cu 15%, în 2023.

Volatilitatea și imprevizibilitatea prețurilor din UE, raportat la alte regiuni ale lumii afectează, de asemenea, productivitatea. Situația a apărut la sfârșitul anului 2019 și începutul lui 2022. Prețurile au crescut semnificativ, în contextul pandemiei de COVID-19. Ulterior, situația s-a degradat și mai mult după izbucnirea războiului din Ucraina. Raportul arată că volatilitatea ridicată la prețurile pentru energia de pe piață creează incertitudine.

Prețurile mai mari în perioada 2021-2023 au avut un impact important și asupra bugetelor publice. Sectoarele industriale, în special industriile care folosesc energia în cantități mari sunt foarte sensibile la modificările de pe piațe. Costurile cu energia sunt factorul decisiv care determină competitivitatea acestor activități în UE față de alte regiuni ale lumii.

În plus, importul de energie din combustibili fosili a crescut de la 341 miliarde euro în 2019 la 416 miliarde euro în 2023. Potrivit raportului, aceste fonduri ar putea fi utilizate mai bine pentru investiții în infrastructură, inovare, educație etc.

Energia se importă în cantități uriașe

Uniunea Europeană este cel mai mare importator global de gaze naturale și gaz natural lichefiat (GNL). Blocul comunitar nu are o putere de negociere prea ridicată pentru a influența în favoarea sa prețurile. În timpul crizei din 2022, concurența intra-UE pentru energia importată, a făcut ca statele să plătească costuri mult mai ridicate. Creșterea prețurilor și constrângerile cauzate de infrastructura limitată a dus la o aprovizionare suplimentară.

În prezent, UE este mai dependentă de piețele spot pentru achiziționarea de gaze naturale decât concurenții săi. Contractele pe termen lung au reprezentat 82% din totalul importurilor de gaze, comparativ cu 91% în 2019.

Nevoia UE de a importa gaze naturale se va diminua treptat, însă acest lucru va dura. Cererea de gaze naturale este de așteptat să scadă cu 8% până 25%, în 2030, de la 330 de miliarde de metri cubi în 2023.