Eminescu - sursa derapajelor naționalist-șovine interbelice?

Eminescu - sursa derapajelor naționalist-șovine interbelice?Mihai Eminescu. Sursa foto: Wikipedia

Eminescu - sursa derapajelor naționalist-șovine interbelice? Opera poetică și jurnalistică a marelui poet a fost folosită de promotorii naționalismului șovin încă de dinaintea Primului Război Mondial.

O filosofie, o concepție teoretică pot genera curente politice. Fascismul, nazismul, comunismul, falangismul sau legionarismul au la bază anumite opere care i-au inspirat pe autorii curentelor.

Eminescu - retorica naționalistă

Mihai Eminescu, de la nașterea căruia se împlinesc astăzi 175 de ani (s-a născut  la 15 ianuarie 1850), a fost un poet de geniu și un jurnalist redutabil. Lucrând la ”Timpul”, oficiosul conservatorilor, Eminescu a criticat internaționalismul. A reclamat influența „străinului de neam” asupra ”românului de neam”.  Adică  a spus că românii au avut de îndurat efectele unor legi nedrepte care favorizau grupuri etnice precum grecii, evreii, în dauna elementului românesc.

Eminescu a călătorit foarte mult, mai întâi la școală, la Cernăuți. Apoi, în calitate de sufleur și copist în trupe de teatru, a călătorit în Ardeal, în Banat, Muntenia, Oltenia. Ca student, a călătorit la Viena și la Berlin unde a studiat. Acolo, a văzut diferențe între legile de la noi și legile din Europa.

A tras concluzia că marile imperii ne mențin subdezvoltați și nu ne lasă să ne unim tocmai pentru că uniți am fi fost mai puternici. Evident, uneori, retorica eminesciană jurnalistică atinge tonuri șovine.

Eminescu - promovat de către AC Cuza

Profesorul antisemit AC Cuza (185-1947) era cu doar șapte ani mai tânăr decât Eminescu. Începând cooperarea cu Nicolae Iorga de prin 1906, AC Cuza, rudă cu domnitorul A.I.Cuza (tatăl domnitorului, Ioan Cuza  era frate cu bunicul profesorului, Constantin Cuza, prenumele Alexandru fiind numele bunicului domnitorului, respectiv al străbunicului profesorului ieșean).

AC Cuza a fost profesor de economie politică la Universitatea din Iași. El a regăsit în poezia și în jurnalistica eminesciană modul de a face cunoscute concepțiile sale antisemite și xenofobe. AC Cuza a promovat cunoașterea operei eminesciene tocmai ca discursuril sale politice, din fața studenților să aibă un reazăm în trecut.

A.C.Cuza, discursul de la înmormântarea marelui poet național

AC Cuaa va ține un discurs în iunie 1889, la moartea marelui Eminescu:

„Eminescu nu era un pesimist. Personalitatea lui s-a ţesut în jurul filosofiei lui Kant, Schopenhauer şi a celei indice.Este eronată părerea că, dacă Eminescu ar fi trăit altă viaţă materială, şi-ar fi modificat sensibil convingerile filosofice ale scrierilor lui. Dacă Eminescu ar fi fost un pesimist în înţelesul vulgar al cuvântului, n-ar fi fost cel mai mare doctrinar al naţionalismului.”

AC Cuza a editat în 1914, „Opere complecte”, o colecție a creației eminesciene, apărută la Iași, la Librăria Românească. AC Cuza a scris Prefața și Studiul Introductiv. Anul 1914 a fost momentul în care relația cu istoricul Nicolae Iorga se rupe pentru a se întreupe definitiv în intervalul 1917-1920. Adică până în momentul în care retorica lui AC Cuza începe să aibă cel mai înalt grad de șovinism, antinsemitism și xenofobie. Iorga era pro-antantist și apropiat de Familia Regală,  a preferat să se dedice scrisului istoric și educației principelui moștenitor Carol.

Ne puteți urmări și pe Google News