Emilian Isaila: "Nu cred ca societatea de consum a distrus magia Mosului. Pe de o parte, l-a saracit, pe de alta, l-a imbogatit".
Nebunia din supermarketuri ma scoate din minti. Nu poti transforma Craciunul intr-o goana nebuna dupa cadouri si cumparaturi. Si aici, noi purtam toata vina. Ne dorim prea mult, luam prea multe pentru copii, cheltuim nechibzuit pentru ca mai apoi sa ne plangem ca nu ne ajung banii.
Cred ca nelinistea noastra face mai mult rau decat o campanie publicitara care foloseste acest simbol.
Cred in Mos Craciun pentru ca a evoluat de-a lungul vremii. Dintr-un personaj amenintator, creat sa-i sperie si sa-i disciplineze pe copii, a devenit unul simpatic, prietenos si asteptat.
Cred in el pentru ca e un personaj care s-a salvat. Mai cred si pentru ca in copilarie am fost mintit cu Mos Gerila, iar in jurul bradului spuneam poezii patriotice. Acum, ma simt razbunat. Chiar daca tinde din ce in ce mai mult sa devina un personaj comercial - dar ce nu e comercial in ziua de azi -, Mos Craciun si-a pastrat credinta.
De fapt, in urma cu 18 ani, la Revolutie, am luat decizia sa cred in el. Ce s-a intamplat atunci a fost ca o minune. Una dureroasa, sangeroasa, una care ne-a facut sa suferim pe toti, dar a fost o minune, pentru ca ne-a redat speranta. Si de atunci, niciunul dintre noi nu a mai pierdut-o vreodata. Si uite asa, sontac, sontac, de la an la an, de la presedinte la presedinte, de la o coruptie la alta, am ajuns in Uniunea Europeana, iar viata de acum nu mai are nicio legatura cu ce se intampla inainte de ‘89.
Da, stiu, traim intr-o societate nedreapta. Unii au prea mult, altii n-au deloc. Sunt oameni bolnavi si saraci. Autoritatile nu fac suficient si fura. Dar ne ramane speranta. Avem zile bune si zile proaste. Ne ducem viata de la un Craciun la altul, ne intalnim cu cei dragi, ne bucuram, ne intristam. Dar nu mai e ca inainte de ‘89. Nu mai traim in minciuna, avem demnitate, avem mai multa incredere in noi si incepem sa simtim faptul ca urmasii nostri vor avea mai multe sanse decat noi.
Si pentru ca tot cred in Mos Craciun, maine-seara n-o sa dorm. O sa stau la geam si o sa privesc luminile noptii, asteptandu-l. O sa ma rog si o sa-mi pun o dorinta. Sunt sigur ca o sa se implineasca.
De acelasi autor, cititi si blogul „Stockholm 330”, la www.evz.ro/isaila
Recomandările noastre
