Emanuela, fata dispărută în tenebrele Vaticanului. Cel mai mare Mister din istoria penală a Italiei

Deschiderea a două morminte astăzi la cimitirul din Vatican nu a adus nici o informație despre dispariția enigmatică a unei fete acum 36 de ani.

Rareori dispariția unei persoane a făcut să curgă atâta cerneală. Pe 22 iunie 1983, Emanuela Orlandi, de 15 ani, a patra fiică a unui funcționar de la Vatican, a dispărut în timp ce se afla în drum spre lecția de flaut. Treizeci și șase de ani mai târziu, afacerea rămâne învăluită în mister: nici o urmă, nici măcar un indiciu despre ce s-a petrecut atunci. Este una dintre afacerile cele mai enigmatice din istoria penală recentă a Italiei. Are toate ingredientele unui „roman noir”: exhumarea de sicrie în cel mai vechi cimitir din Roma, pegra din capitala Italiei, cardinali sulfuroși și finanțări oculte ale Institutului pentru Opere Religioase (IOR), atot-puternica bancă a Vaticanului, scrie Le Figaro. Joi, 11 iulie, au fost deschise două morminte în cimitirul teutonic al statului Vatican în încercarea de a găsi resturile adolescentei. Unul dintre numeroasele episoade ale unei anchete fără sfârșit. Deschiderea mormintelor a fost decisă anul trecut de cardinalul secretar de stat și numărul II la Vatican, Pietro Parolin. O misterioasă scrisoare anonimă a parvenit familiei Orlandi, prin avocatul său, vara trecută. „Căutați în locul spre care arată îngerul cu mâna”, spunea autorul mesajului, care a avut grijă să pună în plic și o fotografie a pietrelor tombale. Îngerul de marmură din imagine este într-adevăr o scultură din cimitirul teutonic. Cu mâna, îngerul arată către două morminte. Dar deschiderea acestora nu a scos nimic la iveală. Ancheta s-a orientat la început către Lupii Cenușii, gruparea teroristului turc Ali Agca, autorul tentativei de asasinat asupra Papei Ioan Paul al II-lea pe 13 mai 1991. Poliția a crezut că Emanuela a fost răpită pentru a fi eliberată la schimb cu teroristul. Mai târziu, ancheta s-a orientat către mafia romană. În 2005, un apel anonim, cu ocazia unei emisiuni TV dedicate afacerii Emanuela, vorbește despre un baron al crimei organizate, Enrico de Pedis, ultimul șef al Banda della Magliana, care făcea ravagii în Roma anilor 1970-80. Un an mai târziu, fosta amantă a lui de Pedis îl acuză pe cardinalul Marcinkus, numărul III la Vatican până în 1984 și președinte al Băncii Vaticanului (IOR). De Pedis ar fi răpit-o pe adolescentă la ordinele sulfurosului prelat pentru rațiuni obscure. O notă confidențială a serviciilor de informații interne italiene, declasificată în 1995, evocase anterior această ipoteză. Apoi au apărut alte piste. În 2012, afacerea Orlandi este relansată de cuvintele celebrului exorcist din dioceza Romei, părintele Gabriele Amorth. Acesta susține că Emanuela Orlandi ar fi fost răpită pentru a participa la orgii organizate de cardinalul și fostul arhivist al Sfântului Scaun, asasinat între timp, monseniorul Simeone Duca. Sunt și unele persoane care cred că Emanuela trăiește încă. Ea ar fi ascunsă în mănăstirile din Roma sau chiar în interiorul Vaticanului. Este teza scriitoare Roberta Hidalgo, care susține că Emanuela trăiește la doi pași de Piața San Pietro. Ea afirmă că apelurile și scrisorile anonime regulate nu sunt decât o perdea de fum. „Această dispariție este simulată pentru a deturna atenția de la numeroasele scandaluri din jurul IOR”, spune Hidalgo. Fratele dispărutei, Pietro Orlandi, nu a renunțat să se lupte pentru a afla adevărul, denunțând omerta Vaticanului. În 2012, a crezut că a descoperit cheia enigmei Orlandi în mormântul lui Enrico de Pedis, îngropat în mod misterios în cimitirul Sfântul Apolinarie, deși acesta este rezervat doar papilor și cardinalilor. Deschiderea mormântului său nu a adus nici o noutate. În 2018, descoperirea unor oseminte într-o dependință a nunțiaturii (ministerul de externe al Papei) a readus speranțele. Dar rămășițele aparțineau unui bărbat, mort cu mult înainte de dispariția Emanuelei. Un an mai atârziu, joi 11 iulie la ora 8 dimineața, au început săpăturile la cele două morminte „indicate de înger”. Tot fără rezultat. În brațele statuii se află un epitaf pe care scrie: „Odihnească-se în pace!”