Amiralul japonez Isoroku Yamamoto (4 aprilie 1884-18 aprilie 1943) a fost socotit artizanul atacului japonez asupra bazei americane de la Pearl Harbour din 7n decembrie 1941, fapt ce a dus la intrarea în război a SUA o zi mai târziu.

Leadersshipul militar american a decis că eliminarea acestuia ar fi o lovitură de imagine pentru Marina SUA și pentru US Air Force. Totuși, eliminarea sa putea dovedi superioritatea serviciilor secrete americane (OSS, fondat de colonelul, ulterior general William „Wild Bill” Donovan, cel care anticipase atacul de la Pearl Harbour dar nu fusese luat în seamă după ce un angajat al lui, fost jucător de baseball filmase în Japonia unde fusese în turneu cu Naționala SUA, marile șantiere japoneze unde se construiau avioane. Serviciile reușiseră să intercepteze codurile japoneze de comunicare.

Eliminarea amiralului japonez Isoroku Yamamoto a fost un exemplu clasic de misiune militară executată cu succes. Amiralul Isoroku Yamamoto era creierul operațiunilor navale japoneze care culminaseră cu măcelul de la Pearl Harbour, din 7 decembrie 1941, în urma atacului condus chiar de el. Astfel, americanii au aflat că amiralul japonez Isoroku Yamamoto se va deplasa pe frontul de luptă din Pacific.

Deși americanii preluaseră inițiativa pe Frontul din Pacific după bătălia de la Midway, japonezii nu erau atât de ușor de învins. Eliminarea unui personaj de top ar fi distrus leadershipul militar japonez.

Misiunea era riscantă pentru că piloții trebuiau să zboare fără să se abată de la itinerariu și să economisească pe cât posibil combustibilul pe drumul de întoarcere.

Deși bazele aeriene americane erau departe de zona aceea, piloții americani s-au antrenat astfel încât să parcurgă distanța dus-întors până la punctul unde urma să fie interceptat avionul amiralului japonez, fără alimentare, întrucât nu se putea face escală în acea zonă din Oceanul Pacific. Inițiatorii misiunii știau că există riscul ca ținta să fie ratată și japonezii să își dea seama că americanii le-ar fi putut intercepta codurile.

Așadar, riscurile misiunii erau enorme. Adică la fel cum ar fi fost și succesul misiunii

Exista și varianta ca eliminarea amiralului Isoroku Yamamoto să producă aceeași suspiciune. Totuși, amiralul Isoroku Yamamoto era un dușman ”de top”, asemeni lui Reinhard Heydrich, Wilhelm Kubbe, Heinrich Himmler, Hermann Goring, Erwin Rommel sau chiar Adolf Hitler, de aceea eliminarea sa ar fi reprezentat un succes de imagine.

În cele din urmă, misiunea a avut succes, avionul care îl tranporta pe amiralul Yamamoto fiind doborât la 18 aprilie 1943,  iar japonezii au continuat să transmită în același tip de cod, punând eliminarea amiralului pe seama hazardului, a întâmplării nefericite.

Americanii au mai repurtat o victorie contra Amiralității japoneze prin torpilarea de către submarinul american Archerfish a navei militare japoneze Shinano, la 29 noiembrie 1944. Să nu uităm că Shinano era comandat de un alt comandant japonez de elită, Thosio Abe care și-a pierdut viața în timpul luptei navale.

SUA au reușit astfel să aibă supremația atât pe plan aerian, maritim, submarin cât și terestru, ceea ce a dus la victoria în cel de Al Doilea Război Mondial.