Elena Văcărescu, patriotismul unei exilate. Cum a ajutat România iubita alungată a viitorului Rege Ferdinand

Elena Văcărescu, patriotismul unei exilate. Cum a ajutat România iubita alungată a viitorului Rege Ferdinand.

Descendentă  a marelui neam al Văcăreștilor, Elena Văcărescu va călca pe urmele familiei sale. Ea s-a născut la 21 septembrie 1864, în București. Era fiica diplomatului Ioan Văcărescu și a Eufrosinei Fălcoianu. Mama sa profenea din faimoasa familie de boieri olteni Fălcoianu. Elena Văcărescu a copilărit și a fost educată inițial în spiritul modernimsului european pe moșia de la Târgoviște a Văcăreștilor. După ce a studiat engleza și franceza în familie, ea a urmat studii literare, istorice filosofice, la Paris, ”orașul luminilor” .

Anul consacrării sale este 1886, când a primit premiul Academiei Franceze pentru volumul de versuri Chants d Aurore. În 1888, talentul său o propulsează în rândul domnișoarelor de onoare ale Reginei Elisabeta, devenind treptat, alături de prietena sa Elena Bibescu, cea mai influentă confidentă a Reginei.

În 1889, cu sprijinul Reginei care îi traduce versurile în germană, ea publică Rapsodul Dâmboviței, un volum cu 140 de poezii inspirate de viața de la țară, de evenimentele fundamentale din viața românilor din mediul rural, de muncile câmpului. Volumul va fi tradus apoi și în franceză, italiană, engleză.

Elena Văcărescu - scandalul amoros cu Prințul moștenitor Ferdinand, susținut de Regina Elisabeta

Sfârșitul anului 1890 o va aduce însă într-un eveniment care îi va schimba definitiv soarta. Elena Bibescu și Regina Elisabeta  au sprijinit apropierea sa de Principele moștenitor Ferdinand. Prezentă în anuturajul Principelui, cu ocazia unor vizite în țară, Elena Văcărescu a devenit iubita lui Ferdinand, povestea de dragoste derulându-se din iarna anului 1890 până în primăvara anului 1891, când Regele Carol I a aflat și a pus capăt hotărât acestei ”afaceri de alcov” care încălca normele Casei Regale a României. Elena Văcărescu era descendentă a două familii boierești românești fapt ce oferea boierilor români ascendent asupra Coroanei, ceea ce Regele nu dorea absolut deloc, el specificând clar că moștenitorii Coroanei se  vor căsători cu descendente ale marilor case monarhice europene.

Elena Văcărescu s-a văzut, dintr-o dată, izolată de lumea saloanelor în care strălucise. Regina Elisabeta însăși fusese trimisă într-o călătorie oarecum forțată, Elena Bibescu fusese și ea exilată, iar Ferdinand primise ordin să viziteze o serie de obiective din străinătate.

Elena Văcărescu a plecat inițial în Italia, apoi decizând să se stabilească la Paris. Nu va mai reveni niciodată în România. A devenit amfitrioana unuia dintre cele mai selecte saloane culturale pariziene frecventat de crema intelectualității, a politicii franceze și europene. Marcel Proust, Victor Hugo sau Aristide Briand sunt doar trei dintre aceste nume.

În 1908 a publicat romanul Amor vincit, urmat de Vraja (1911), valorificând mituri românești. A scris o lucrare de memorialistică, Regi și regine pe care i-am cunoscut, a publicat Le Roman de ma vie , o autobiografie romanțată.

Elena Văcărescu și diplomația culturală

Meritul esențial pe care l-a avut Elena Văcărescu a  fost acela de a inaugura ceea ce azi numim ”diplomație culturală”. În acea vreme, România era o țară tentată pentru mediile de afaceri europene, copiii românilor cu posibilități studiau în străinătate, țara era condusă de reprezentantul u ei mari dinastii europene, însă statul nu aloca suficientă atenție promovării României în lume. Elena Văcărescu a reușit, prin rețeaua sa de prieteni să creeze un curent de simpatie propice României și după începutul Primului Război Mondial și mai ales după ce Rege al României, din 1914 devenise Ferdinand, omul pe care l-a iubit și care se căsătorise anterior urcării pe tron, conform uzanțelor, cu Principesa Maria de Edinburgh, nepoata Reginei Victoria și vara primară a Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei.

Astfel Elena Văcărescu va fi membră a delegației oficiale a României la Conferința de Pace de la Paris din 1919. Ea a luptat pentru țara sa, devenind secretarul general al Asociației Române de pe lângă Societatea Națiunilor, colaborând direct cu diplomatul Nicolae Titulescu. A ocpat poziția de membru permanent al Comisiei de Colaborare Intelectuală din cadrul Societății Națiunilor.

Academia Română a primit-o ca membru cu drepturi depline la 11 iunie 1925. În 1927, Președintele Republicii Franceze îi conferă Legiunea de Onoare.

Elena Văcărescu  - Paris, 10 februarie 1947

După moartea Regelui Ferdinand în 1927 și a Reginei Maria în 1938, ca ultima reprezentantă a unei lumi care urma să intre în vâltoarea celui de al doilea război mondial, Elena Văcărescu a continuat să lupte pentru România, așa cum știa ea cel mai bine. Franța căzuse, iar Marea Britanie, Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică luptau contra  Germaniei, Italiei și Japoniei, așteptând finalul războiului pentru a împărți Europa în sfere de influență. Al doilea război mondial s-a dovedit mult mai dur și mult mai costisitor decât primul. Până la Stalingrad în 1943, lucrurile nu se deciseseră încă. România, mutilată grav în 1940 (ca urmare a funestei înțelegeri germano-sovietice din 1939), a intrat în război de partea Germaniei, dar, la 23 august 1944,  a întors armele, alăturându-se Uniunii Sovietice,  sperând că anglo-americanii vor ști să o apere în fața pretențiilor vecinului de la Răsărit.

Elena Văcărescu spera și ea la același lucru. Ea nu s-a mai întors în România, însă, în 1947, o regăsim din nou alături de diplomații români care participau la Conferința din 1947. Lumea însă se schimbase, diplomații sovietici făceau legea, americanii, britanicii și francezii abandonaseră România sferei de influență sovietice. Elena Văcărescu a murit dezamăgită, dar împăcată cu ea însăși, la 17 februarie 1947, la o săptămână de la semnarea Tratatului Conferinței de Pace de la Paris din 10 februarie 1947. Prin testament, cea mai mare parte din averea familiei Văcărescu a devenit proprietate a Academiei Române.

Sursa foto: Wikipedia