Finalul protestelor din Egipt ar putea marca ascensiunea filonului liberal bine definit al societăţii, capabil să pună bazele unui sistem democratic după plecarea lui Mubarak de la putere.

Evenimentele aflate în derulare în Egipt nu sunt întâmplătoare, ci îşi au rădăcinile într-un segment liberal bine definit al societăţii, care s-a dezvoltat constant de-a lungul a două secole şi a reuşit să supravieţuiască regimurilor dictatoriale din ultimele şase decenii, se arată într-o analiză a revistei "Time".

Curentele politice şi de gândire liberale au înflorit în statul arab încă din anii ’80 ai secolului al XIX-lea, un exemplu concret al acestei tendinţe fiind Constituţia adoptată în 1982, una dintre cele mai moderne din Orientul Mijlociu.

De-a lungul timpului, liberalismul s-a manifestat, în special în perioada autocraţiilor, sub forma rezistenţei pe care sistemul judiciar a opus-o puterii excesive concentrate în mâna unei singure persoane.

Doar reforme economice

Mai aproape de zilele noastre, aripa liberală a societăţii egiptene a fost revitalizată şi de reformele economice adoptate de regimul Mubarak în ultimii ani. Restructurarea economiei egiptene şi scoaterea sa din sistemul socialist a dus la formarea unei elite reprezentate de oameni de afaceri cu deschidere spre Occident.

În timp ce statul nord-african a înregistrat o creştere economică, chiar şi în anii trecuţi, când multe ţări se luptau cu recesiunea, Mubarak a ales să ţină şi mai strict sub control sistemul politic. Fraudarea alegerilor legislative din 2010 a redus la zero reprezentarea parlamentară a principalei formaţiuni de opoziţie, Frăţia Musulmană, ceea ce i-a şi sporit popularitatea.

Aceste restricţii, care au început să fie aplicate încă din anii ’50, nu au reuşit să înăbuşe însă şi viaţa religioasă, astfel moscheea s-a transformat în centrul activismului politic, iar Islamul a devenit limba opoziţiei.

Chiar şi pe fondul ascensiunii mişcării islamiste, temerile privind instaurarea unei teocraţii la Cairo sunt în bună măsură exagerate. Argumentarea merge în aceeaşi direcţie: filonul liberal este destul de bine reprezentat în societatea egipteană.

Un sondaj realizat în 2007 de Institutul Pew dezvăluie că 90 la sută dintre egipteni susţin libertatea de religie, 88 la sută vor un sistem judiciar imparţial, iar 80 la sută sprijină libertatea de exprimare. Mai concludent, o largă majoritate au subliniat că un sistem democratic este preferabil oricărei alte forme de guvernare.

Statele Unite şi imaginea imaculată

Deşi problema dictaturilor arabe a fost una prezentă pe agenda fostului preşedinte american George W. Bush, acesta nu a reuşit să facă niciun progres din cauza unei politici externe nepopulare în Orientul Mijlociu - războiul din Irak, sprijinul pentru Israel. Barack Obama, în schimb, a renunţat la poziţia agresivă, fapt ce le-a permis liberalilor egipteni să se facă auziţi fără a fi neapărat catalogaţi drept marionete ale Statelor Unite. Drept dovadă că, atunci când manifestanţii pro-Mubarak au încercat zilele acestea să acrediteze ideea că "forţe din afară" vor să destabilieze situaţia internă, nimeni nu a luat prea în serios aceste avertismente. STRATEGIA MUBARAK

Regimul egiptean, greu de înlăturat

Hosni Mubarak a anunţat intenţia de a nu mai candida la un mandat prezidenţial la alegerile din septembrie, dar regimul de la Cairo nu se grăbeşte să cedeze în faţa protestelor, iar liderul egiptean speră să supervizeze transferul de putere.

Strategia de menţinere a regimului, care a presupus trimiterea de bătăuşi plătiţi şi de poliţişti în civil pentru a sparge protestele antiguvernamentale, arată că puterea nu va ezita să recurgă la acte violente.

Deocamdată, apelurile SUA şi UE privind încetarea violenţelor şi începerea imediată a transferului de putere nu par a avea un ecou puternic la Cairo. Armata, garantul puterii în Egipt începând din 1952, de la răsturnarea monarhiei, pare să susţină planul lui Mubarak, care a avut grija deosebită de a numi în funcţia de vicepreşedinte şi în cea de premier doi foşti înalţi militari: Omar Suleiman, respectiv Ahmed Shafiq.

Armata a cerut marţi protestatarilor să părăsească piaţa deoarece solicitările lor au fost auzite. Este exact ceea ce refuză cei mai mulţi dintre opozanţi.

Frăţia Musulmană, cea mai puternică grupare de opoziţie, a respins invitaţia guvernului la dialog şi a subliniat că înainte de toate doreşte înlăturarea regimului. Aceeaşi poziţie a fost exprimată de un alt lider al opoziţiei, Mohammed ElBaradei, fostul director al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, care a subliniat că protestele trebuie să continue până la plecarea lui Mubarak. Liberalii din partidul Wafd au acceptat iniţial negocierile, dar au revenit asupra deciziei.

Miercuri, militarii au evitat să intervină decisiv, cel puţin într-o primă fază, pentru a separa taberele pro şi contra guvernului. Acum, ciocnirile violente provocate de bătăuşii pro-Mubarak ar putea oferi un motiv armatei să intervină pentru a evacua Piaţa Tahrir, spaţiul revoltelor antiguvernamentale din ultimele 10 zile. Prin negocieri sau prin violenţă, scopul puterii este unul singur: să scape de presiunea protestelor. (Adrian Cochino) Vezi şi:

• Corespondenţă din Cairo I: "Armata s-a postat între cele două tabere. S-au auzit primele focuri de armă"
• Corespondenţă din Cairo II: Iarna vrajbei egiptene | AUDIO