Invitatii EVZ
Cum se făcea „EDUCAȚIE SEXUALĂ” în REPUBLICA UNGARĂ A SOVIETELOR încă din 1919. Corectitudinea politică e fiica „terorismului cultural” al bolșevicilor maghiari!
Corectitudinea politică, multiculturalismul, diversitatea și chiar educația sexuală în școli nu sunt nicidecum invenții ale ultimelor decenii. Chiar dacă progresiștii evită, cel puțin în România, să vorbească despre acest subiect, marxismul e baza ideologiei care astăzi conduce Uniunea Europeană. Fenomenul este vizibil cu ochiul liber pentru est-europenii care au experiența lagărului socialist; comunismul de care credeam că am scăpat în 1989 este reinstaurat astăzi de directivele, sfaturile și amenințările venite de la Bruxelles.
Numele care face legătura dintre bătrâna revoluție proletară și multiculturalismul zilelor noastre este Gyorgy Lukacs. Născut într-o bogată familie evreiască din Budapesta, Gyorgy n-a urmat cariera tatălui său, un respectat bancher de investiții, care a primit titlul de baron de la autoritățile austro-ungare. Dimpotrivă, tânărul Gyorgy este atras de politica de extremă stângă, mai întâi de anarho-sindicalism și apoi, după revoluția bolșevică, de comunism. În timpul guvernării Republicii Sovietice din Ungaria, Lukacs este numit de Bela Kun vicecomisar al Poporului pentru Educație și Cultură. În această calitate, declara Lukacs ziarulului Nepszava pe 15 aprilie 1919: „Pentru că acum avem puterea, este momentul să distrugem clasele dominante. Este un moment pe care trebuie să-l folosim.”.
Siguranța afișată de tânărul comunist nu era decât o poză. Ca și tovarășii lui de idei, Lukacs nu înțelegea de ce revoluția proletară nu izbucnește la nivel mondial și de ce muncitorii nu aderă în masă la comunism. Ca să ajute istoria să acționeze în spiritul profeției lui Marx, Lukacs a început să lucreze la o strategie alternativă, așa-numitul „terorism cultural”. Una dintre componentele acestei noi abordări este vechea noastră cunoștință „educația sexuală în școli”. Pentru a elibera masele de vechile concepții, Lukacs s-a axat pe distrugerea normelor morale create de creștinism. Pe vremea aceea nu erau la modă homesexualii, bisexualii sau transexualii, așa că ciracii lui Lukacs îi inițiau pe copiii maghiari în ce privește „iubirea liberă”, caracterul arhaic al preceptelor religioase și al familiei monogame, pledând în schimb pentru o promiscuitate sexuală revoluționară. În fapt, Lukacs, cum avea să o recunoască mai târziu, visa la „anihilarea vechilor valori”, pentru a permite „crearea unora noi de către revoluţionari.”. Furia iconoclastă a lui Lukacs și a tovarășilor săi nu considera nedemn niciun mijloc. Femeile erau instigate la revoltă împotriva bărbaților, copiii la rebeliune față de părinți. Trupele românești victorioase au contribuit hotărâtor la anihilarea sovietelor ungurești, iar Lukacs s-a văzut nevoit să plece din Ungaria după o scurtă perioadă în care a încercat, la ordinul lui Bela Kun, să reorganizeze partidul comunist în ilegalitate. Călătorește mereu, în Austria, apoi în Germania, unde e activ în celebra Școlă de la Frankfurt. Se împrietenește cu comuniști din toată Europa, dar și cu scriitori de marcă. Lui Thomas Mann îi inspiră un personaj care avea să devină faomos în toată lumea- tenebrosul Naphta din Muntele Vrăjit.
În anii 30, îl găsim în Uniunea Sovietică, unde scapă ca prin urechile acului de Marea Epurare a lui Stalin. După război se întoarce în Ungaria comunistă. În 1956, e ministru în cabinetul lui Imre Nagy. După înăbușirea revoluției maghiare, e adus de sovietici în România, alături de Imre Nagy și colaboratorii săi, dar, spre deosebire de aceștia, scapă de execuție cu prețul unei autocritici „sincere”. Lukacs a rămas comunist până la sfârșitul vieții sale, în 1971, deși în ultimii ani de viață a criticat comunismul sovietic. Ideile sale au fost însă răspândite în Occident de ceilalți membri ai Școlii de la Frankfurt, care s-au refugiat în America de frica lui Hitler. Scopul principal al Școlii de la Frankfurt, mai ales în perioada din America, a fost acela de a duce marxismul din zona economică spre cea a culturii. Mai precis, de a îngroșa rândurile proletariatului revoluționar cu alți așa-zis oprimați ai ordinii tradiționale: femeile, minoritățile sexuale sau rasiale. Activitatea profesorilor marxiști refugiați în America, în special la Universitatea Columbia, a dat naștere mai întâi unor mișcări studențești precum beatnik sau hippie, dar a sfârșit prin a deveni o dogmă îmbrășișată de elitele politice și economice. "Dacă privim analitic sau istoric, vom afla exact despre ce este vorba. Corectitudinea politică este marxismul cultural, adică marxismul economic tradus în termeni culturali. Este un efort care nu a început în anii 1960 cu hippies și mișcarea pentru pace, ci mai înainte, cu primul război mondial. Dacă încercăm să comparăm principiile de bază ale corectitudinii politice cu cele ale marxismului clasic, paralelele sunt evidente”, spune William S. Lind în cartea sa "Originile Corectitudinii Politice" publicată în 2000.
Alături de lucrările lui Gramsci și Marcuse, opera lui Lukacs este esențială pentru analiza critică a societății capitaliste pe care și-o propune Școala de la Frankfurt. Scopul acestei disecții (descoperirea mecanismelor de dominare și scoaterea la lumină a ideologiilor care o însuflețesc) este, în teorie, creionarea unei societăți raționale, în care cetățenii sunt capabili de autodeterminare. Sau, dacă nu sunt capabili de autodeterminare... în sensul dorit, atunci se pot aplica tehnicile ingineriei sociale, astfel încât noul comunism să învingă să obțină în sfârșit vicroria deplină.
Recomandările noastre
