Modificarea tratatelor în sensul întăririi disciplinei financiare a ţărilor membre este absolut necesară. Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy au convenit deja să ceară intro ducerea de sancţiuni împotriva ţărilor al căror deficit bugetar depă şeşte nivelul de 3% din PIB. Au dat suficiente semnale că această chestiune nu este negociabilă. Pentru a mări presiunea asupra celorlalte state membre, chemate să decidă prin consens, Merkel şi Sarkozy au anunţat că îşi doresc reguli noi pentru toate cele 27 ţări membre UE, dar, dacă nu se va ajunge la un punct de vedere comun, Franţa şi Germania nu vor ezita să recurgă la soluţia adoptării unor reglementări obligatorii pentru cele 17 ţări din zona euro, restul de 10 fiind libere să decidă dacă le acceptă sau nu.
Am remarcat îngrijorarea cu care Victor Ponta aşteaptă acest summit. L-am văzut preocupat să afle dacă România va susţine introducerea unui deficit bugetar de până în 3%. Nervozitatea sa pe această temă a mai răbufnit de câteva ori în public. Recent, preşedintele PSD i-a acuzat pe Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy că iau bani de la popor şi îi dau băncilor. Era ziua în care datoria Greciei era redusă cu 100 de miliarde, pentru ca această ţară să nu intre în faliment şi să arunce în aer stabilitatea financiară a Europei. Îl înţeleg pe Victor Ponta. De deciziile liderilor europeni depinde şi cariera sa politică. Dacă va ajunge prim- ministru şi va fi nevoit să guverneze cu un ochi pe cheltuielile publice cariera i s-ar putea sfârşi înainte de termen. Dacă Emil Boc mai are o şansă să rămână în politică după măsurile dure de austeritate, pentru că electoratul de dreapta al PDL a înţeles necesitatea adoptării lor, socialistul Victor Ponta nu va beneficia de niciun fel de circumstanţe atenuante, în momentul în care le va spune propriilor alegători că nu le poate asigura bunăstarea promisă. Cu atât mai mult cu cât liderul PSD a depăşit, în nenumărate rânduri, limitele populismului şi a creat o aşteptare foarte mare în rândul electoratului de stânga. Recent, el declara că judecătorii Curţii Constituţionale sunt penibili pentru că nu au declarat neconstituţională îngheţarea pensiilor şi a salariilor bugetarilor. După astfel de poziţii publice, dacă nu va putea să-şi respecte promisiunile -şi nu va putea- costurile politice pe care le va plăti vor fi foarte mari.
Mi-e greu să cred Victor Ponta nu înţelege aceste realităţi. Nu-ţi trebuie prea multă experienţă politică să realizezi că a conduce un guvern în următorii ani poate compromite major planurile de carieră ale unui politician. Mai ales ale unui politician tânăr, care mai poate aştepta. Din această perspectivă nu cred că Ponta va avea prea mult de pierdut dacă USL va cădea, la alegerile parlamentare de anul viitor, sub pragul de 50%, iar el nu va ajunge premier. Poziţia în fruntea PSD nu îi va fi periclitată, pentru că partidul său va ajunge la guvernare alături de PDL. Preşedintele Traian Băsescu este direct interesat să ţină PNL-ul în opoziţie, pentru a forţa disoluţia acestuia şi a scăpa de un competitor al PDL pe zona de dreapta. Visul său de a-i înghiţi pe liberali este mai vechi. Nu mă miră, prin urmare, că Victor Ponta a luat, de-a lungul timpului, o serie de decizii care vor demobiliza maşinăria electorală a USL. Paritatea pe liste a fost una dintre acestea. De câteva zile se discută despre renegocierea candidaturilor la Cluj şi de intrarea lui Ioan Rus în cursa pentru primărie, în locul unui liberal. Dacă se va ajunge aici, tensiunea va creşte brusc în USL. Socialiştii sau liberalii plasaţi bine în sondaje, dar care nu au fost desemnaţi candidaţi din cauza principiului parităţii, vor sări ca arşi. Teodor Meleşcanu (PNL) îşi va putea cere dreptul de a candida la Prahova, sau Victor Mocanu (PSD), la Buzău. Scandalul va izbucni în forţă, într-o perioadă în care trendul USL din sondaje este descrescător.