Ani întregi am crezut sau aveam impresia că harta României este plină, e ciorchine, musteşte de monumente istorice clasate pe lista UNESCO.
Ba, eram chiar sigur că, dacă nu erau nătărăii ăia de comunişti, ţara noastră ar fi fost aproape integral un patrimoniu al UNESCO. Ce vreţi, eram mic, iar naţionalismul mustea în mine. E drept că şi acum mă revendic drept un patriot, dar m-am m-ai copt la minte. Am renunţat la "legendele urbane", la snoavele proto croniste.
În urma unei călătorii la Paris, la un congres de arheologie preventivă, am văzut harta UNESCO. M-a luat cu leşin, pentru că România eram cam cheală. Doar 7 situri mari şi late recunoscute de UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură).
Cu această ocazie, documentându-mă, am aflat - fie-mi iertată ignoranţa - că România figurează cu doar câteva monumente în patrimoniul universal: Delta Dunării, satele fortificate din Transilvania, Mănăstirea Horezu, bisericile cu pictură murală din Moldova, fortăreţele dacice din Orăştie, Cetatea Sighişoarei şi bisericile de lemn din Maramureş. Atât şi nimic mai mult! Ca să fim precişi, trebuie spus că există o listă de aşteptare a altor monumente. Le enumăr pentru că este o ocazie bună să terminăm cu braşoavele, cu zvonurile: Castelul Peleş, Pelişor, Centrul Istoric al Sibiului, Ansamblul Brâncuşi de la Târgu-Jiu, Parcul Naţional Vânătorii de la Neamţ şi situl subacvatic de la Porţile de Fier.
De ce fac aceste precizări? Pentru că şi UNESCO a devenit o ţintă în lupta pentru aurul de la Roşia Montană. Adevărul este că afacerea este colosală, iar interesele pe măsură. Pe criza asta, aurul rămâne o monedă forte. Aurul a fost reconfirmat drept o investiţie stabilă, după ce în data de 9 noiembrie a fost atins preţul-record de 1.414,5 dolari pe uncie (45,48 dolari/gram). Creşterea interesului pentru aur este normală, deoarece investitorii - în plină recesiune - caută plasamente mai sigure. Drept urmare, valoarea aurului de la Roşia Montană, a afacerii, este în creştere. De aici şi reluarea unui război surd între cei pro şi contra proiectului de la Roşia Montană! Contestatarii exploatării aurului au gândit ca strategie să includă zona - pentru că de aici au extras aur şi dacii şi romanii - pe lista UNESCO. Să fim sinceri! Nu de dragul zonei, ci pentru a bloca!
Acum câteva zile, cei de la Roşia Montană Gold Corporation "au lovit" nimicitor. Pentru că era vorba de o dezbatere ştiinţifică şi de obiectivitate, compania s-a adresat unui reputat expert european în protecţia patrimoniului: arhitectul britanic Dennis G. Rodwell, expert UNESCO şi membru ICOMOS (International Committee on Archaeological Heritage Management), căruia i-a încredinţat misiunea de a întocmi un raport independent de evaluare a situaţiei patrimoniului din Roşia Montană. În raportul final, expertul a ajuns la concluzia că "propunerea de a include Roşia Montană pe lista tentativă a UNESCO are deficienţe majore şi ar trebui abandonată imediat". Mai mult, sugestia de a include Roşia Montană pe lista UNESCO, afirmă expertul britanic, "are potenţialul de a discredita România în obligaţiile sale, ca semnatar al Convenţiei Mondiale UNESCO pentru Patrimoniu din 1972, precum şi de a-i slăbi poziţia în cazurile cu adevărat justificate".
În replică, Daciana Sârbu, o contestatară vehementă, s-a prezentat acum două zile la Bruxelles, într-o audiere publică cu Zsolt Visy, preşedintele pentru Europa al ICOMOS (Inter national Committee on Archaeological Heritage Management). Acesta a afirmat că regiunea îndeplineşte mai multe criterii pentru a fi inclusă pe lista obiectivelor protejate UNESCO.
De mulţi ani, urmăresc acest război. Mi-am arătat public susţinerea pentru proiectul Roşia Montană. Mi se pare o iniţiativă bună. România are nevoie de bani, locuri de muncă acum, nu peste nu ştiu câţi ani. Şi, cu atât mai mult, am devenit un susţinător când l-am văzut pe ambasadorul maghiar la Bucureşti că-şi dă cu părerea, că nu susţine proiectul. Păi, vorba lui Ceauşescu, are voie un ambasador să se bage în problemele interne ale altui stat? L-am întrebat noi de Balaton ceva? Îndârjirea contestatarilor nu mă duce decât la concluzia că proiectul este unul bun. Aşa că, după eşecul cu UNESCO al Roşiei Montane, eu aş zice: mergeţi, fraţilor, să faceţi lobby la UNESCO pentru monumente care chiar merită să fie acolo!
Recomandările noastre
