Nu pot să nu observ diferenţa cu care televiziunile lui Sorin Ovidiu Vîntu şi Dan Voiculescu îi tratează pe Vasile Blaga şi pe Elena Udrea.

Tăcere completă la Realitatea TV şi Antena 3 în legătură cu afacerea în care ginerele lui Blaga, un stomatolog de 26 de ani, a beneficiat de contracte de pază în valoare de milioane de euro la companiile controlate de Videanu şi Berceanu. Fericitul ginere a obţinut în noiembrie 2009 licenţa pentru firma sa de pază, iar în februarie şi aprilie a şi câştigat licitaţiile pentru paza direcţiei de drumuri din Timişoara şi respectiv a companiei huilei din Petroşani.

Subiectul, dezvăluit de revista „Kamikaze” şi de HotNews, ar fi fost mană cerească pentru jurnaliştii lui Vîntu şi Voiculescu. Dar, ciudat, nici Antena 3 şi nici Realitatea TV nu au suflat vreun cuvânt.

Nu vreau să spun că Udrea nu merita execuţia publică pe care i-a organizat- o Realitatea TV, după ce Cătălin Tolontan a dezvăluit modul în care CNI, o companie subordonată Ministerului Dezvoltării, a dirijat banii către clientela PDL. Reţeta este simplă: CNI construia săli de sport în localităţile conduse de primari PDL cu firme controlate de PDL. Costurile erau piperate, iar trei sferturi din contractele atribuite în 2010 se pare că s-ar fi dus către oraşe şi comune cu edili democrat-liberali. Iar firma care construia aparţinea fie prefectului din Bihor, fie unui consilier PDL din Turda, fie unui lider de partid de prin Botoşani.

Dar unele din aceste contracte au fost demarate în 2009, când la Dezvoltarea Regională era ministru acelaşi Vasile Blaga. Udrea le-a tolerat, până în momentul în care povestea a explodat.

În acest moment apare o altă diferenţă între Udrea şi Blaga: ministrul de interne nu s-a deranjat să explice afacerile ginerelui său, în timp ce ministrul dezvoltării regionale a reacţionat, a anunţat că va desfiinţa CNI şi le-a cerut demnitarilor care au contracte cu această companie să renunţe la ele.

N-am sentimentul că Udrea s-a transformat peste noape într-un îngeraş care nu doarme de grija banului public. Nu degeaba a pus-o şefă la CNI pe fosta ei parteneră de afaceri, Ana Maria Topliceanu.

Sunt convins că ministrul dezvoltării ştia de şmecheriile de la compania de investiţii şi fără să i le spună Tolontan. Dar Udrea joacă bine la capitolul imagine - ceva mă face să cred că Băsescu a avut şi el un sfat... - şi a ştiut când trebuie să se oprească. Oricum, aşa este (un pic) mai corect decât să îngroşi obrazul şi să te faci că problema nu există.

Două învăţături ale acestor istorii paralele. Prima: Bucureştiul (mă refer la acest oraş - centru al puterii) a ucis mitul ardeleanului Vasile Blaga, om serios, harnic şi cinstit. Nu a mai rămas decât înfumurarea.

Cei din PDL văd această transformare, dar se tem de cel care controlează Direcţia de Informaţii a Ministerului de Interne (la fel ca pe vremea lui Vanghelie?) şi beneficiază de imunitate la Realitatea şi Antena 3. Doar Monica Macovei îndrăzneşte să-l contrazică pe Blaga.

A doua învăţătură: guvernul Boc nu are cum să le explice pensionarilor că veniturile lor trebuie tăiate, atâta vreme cât clientela PDL fură pe rupte, fără nicio ruşine.

Îmi dau seama că, din punct de vedere economic, este aproape inevitabilă reducerea pensiilor. Sistemul de pensii a ajuns un uriaş Caritas, scria Oana Osman, în „Capital”. Din ce în ce mai mulţi primesc pensii din ce în ce mai mari, dar bugetul este alimentat de un număr tot mai redus de contribuabili. Falimentul acestei scheme Ponzi este inevitabil.

Dar poate veni Băsescu sau Boc în faţa unor oameni amărâţi şi să-i anunţe că a venit vremea austerităţii atunci când în spatele lor rânjesc miniştrii care se joacă cu milioanele de euro?

Nu-mi plac ziariştii care le dau sfaturi politicienilor şi care se cred stăpânii soluţiilor miraculoase („Isărescu premier!”). Dar este imoral ca acest executiv să le ceară pensionarilor să se sacrifice. Am putea găsi în România un alt guvern, suficient de onorabil şi care să deţină autoritatea morală pentru a cere curbe de sacrificiu?