Asta-seară ne distrăm la partid? Da, dacă vine şi Adrian Năstase, omul care aduce bancul. Sigur va spune unul.
Unul cu "Traian Băsescu care nu mai este preşedinte" e bun? Super! Chiar şi cu Traian Băsescu care este încă preşedinte, la PSD toată lumea râde, glumeşte şi se distrează. Viaţa de partid a social-democraţilor este mai relaxată de la o vreme. După ani de opoziţie încruntată, PSD a schimbat strategia. Îl atacă pe dictatorul Băsescu pe unde vesele. Vrea să-l dărâme cu bancuri! Glumele politice au înlocuit acuzaţiile grave, iar ironiile taie adânc în adversari. La şedinţele de partid e o veselie generală. Se râde cu poftă la poantele cu care îşi împănează discursurile politice liderii PSD.
Mai nou, nu există reuniune a social-democraţilor de la care să lipsească hăhăielile. S-au dus vremurile în care Marian Vanghelie era responsabil cu almanahele şi goagălul. S-au dus şi cele în care se râdea doar de neîndemânaticul Mircea. De multe ori nedrept, răutăţi emise doar cu scopul de a-i şubrezi şi dramul de autoritate pe care i-l aducea scaunul de preşe dinte PSD. Acum, parcă toţi liderii PSD şi-au descoperit talente ascunse în stand-up comedy. Adevăraţi cascadori ai râsului. Preşedintele Victor Ponta excelează în ironii. Secretarul general Liviu Dragnea, mustaţa jovială, face glume, e adevărat, mai frivole, dar are totuşi fanii săi.
Chiar şi - dacă mai era nevoie - Nicu Bănicioiu spune bancuri. Cu câteva clase de ironie deasupra tuturor, Adrian Năstase pare un Jerry Seinfeld al PSD-ului. Te poţi bizui pe el dacă vrei divertisment. Are întotdeauna un banc în mânecă. Şi-ar putea deschide o rubrică: bancul zilei cu Adrian Năstase. Nici nu-l mai recunoşti pe cel care, cu ani în urmă, impunea respect prin groază din poziţia de prim-ministru şi şef autoritar al unui partid cu ADN de prădător. Pe vremea aceea, chiar şi porecla lui Adrian Năstase - i se spunea El Însuşi - era cât se poate de serioasă. Şi el era considerat de adversari cam dictator. Acum, Adrian Năstase a devenit un politician simpatic. E atât de detaşat încât face miştouri şi pe seama procurorilor DNA care se îngrijesc de dosarele sale. Nişte glumiţe şi ele, desigur. Asta ar mai lipsi, ca Adrian Năstase să fie cercetat şi pentru tentativă de umor.
Da, noul PSD, din epoca Ponta, este mai amuzant, mai condimentat, mai prizabil. Pe scurt, e mai omenesc. Desigur, în această transformare, un rol important l-a avut şi Mircea Geoană. Prin evoluţia sa ca preşedinte al PSD a permis inducerea unui parfum de neseriozitate asupra unui partid creat pentru a domina. Cu toate defectele sale, Mircea Geoană are meritul de a fi produs tranziţia de la PSD-ul crispat, terifiantul partid-stat din epoca Iliescu- Năstase, la un partid glumeţ-vioi din epoca Ponta. Dacă n-ar fi fost Mircea Geoană, mulţi n-ar mai fi râs astăzi.
Este bine să ştii de glumă. Dar un partid de opoziţie care "muşcă" din regimul Băsescu- Boc cu poante pare cam uşuratic. De parcă ar mai fi nevoie să "ajuţi" guvernul Boc să ajungă de râsul lumii. Când vrei să arăţi că plângi pe umărul pensionarilor, bugetarilor şi al celorlalte categorii sociale năpăstuite de guvernul Boc, sobrietatea nu ar fi mai de efect? Alt fel te trezeşti ca la mitingurile ridicole ale sindicaliştilor: se bocesc tăierile salariale cu mişcări din buric pe ritmuri de "Dansul Pinguinului". Bancurile despre Dictator, oricare ar fi acela, n-au schimbat un regim politic. Au reuşit doar să-l "umanizeze", să-l facă mai suportabil. Este şi asta o tactică: să arunci Răul în derizoriu. Dacă ace sta este şi scopul opoziţiei cu bancuri, prac ticată de PSD, atunci e OK. Haz de necaz, clasic românesc. Mai spui un banc, mai trece timpul în "regimul Băsescu". Fie dictatura cât de rea, partidul se simte bine. Oricum creşte în sondaje.
Recomandările noastre
